marți, 2 iunie 2009

te iubesc asa cum nu am iubit si nu voi mai iubi pe nimeni niciodata

la cererea publicului şi pentru că yahoo tocmai m-a anunţat că închide 360, repostez prima mea încercare publicistică în interreţea.

iti amintesti cand ne-am cunoscut pt prima data? era vara. eram imbracati sumar pt ca soarele era sus si puternic. caldura era coplesitoare, dar cand ne-am atins buzele am simtit un fior rece ca gheata care mi-a strabatut trupul. stiu ca si tu simteai la fel... era ca si cum doua lumi complet diferite s-ar fi ciocnit si fiecare ar fi luat ce era mai frumos si mai deosebit din cealalta: eu am luat de la tine prospetime si o noua perspectiva asupra vietii... parca mi-as fi deschis ochii pt prima data!
si de atunci am fost nedespartiti... nu am scapat nici o ocazie sa te cunosc mai bine. ai mei nu au fost de acord, dar cu timpul si-au dat seama ca nu pot sa se opuna dragostei adevarate. banii au fost o problema la inceput... nu ne permiteam sa ne vedem decat - maxim - o data pe zi. si totusi dragostea se infiripa. am stiut de atunci ca suntem facuti unul pentru celalalt si nimic n-o sa ne poata desparti.
mi-ai fost alaturi in momentele grele. de cate ori aveam nevoie de ajutor stiam ca ma pot baza pe tine. erai iubita, prieten, profesor, doctor, bunic... erai tot! tie iti datorez tot ce am realizat bun in viata. cateodata stau si ma gandesc: cum se face ca, dintre toti oamenii, io am fost cel mai norocos... ce m-as fi facut daca n-ar fi fost acea fantastica zi de vara?.. cine m-ar fi scos din toate situatiile dificile in care am fost? cine m-ar fi consolat dupa toate necazurile pe care le-am avut? cu cine mai petreceam toate chefurile nebune? cine mi-ar fi dat curaj sa infrunt toate obstacolele vietii? cine?..
dupa ce am intrat la facultate si parintii si banii n-au mai fost o problema, lucrurile bineinteles ca s-au schimbat in bine. acum ne vedeam aproape tot timpul. am devenit nedespartiti. gurile noastre erau tot timpul una... am inceput sa ne gandim la noi ca o singura fiinta. si ce-as putea sa-mi doresc mai mult decat sa-mi petrec asa tot restul vietii... cu tine... cu blonda mea cu gatul lung si forme rotunde. gratioasa si barbatoasa... dulce si amara... fina si intepatoare... blanda si rea... delicata si violenta... tu, cea mai frumoasa inventie a lui dumnezeu.
si totusi... apropierea asta... in loc sa fie benefica m-a facut sa-mi dau seama si de defectele tale. am inteles ca, in doze dese si mari, poti deveni nociva. uneori am impresia ca ma sufoci. ma trezesc adesea gandindu-ma inconstient la cum ar trebui sa ma comport in timpul zilei pt ca tu sa fii multumita de mine seara. si prietenii au inceput sa ma atentioneze ca pui din ce in ce mai mare stapanire pe mine. recunosc - astept cu nerabdare sa treaca ziua ca sa ne intalnim din nou. tanjesc non-stop sa te mangai, sa te alint si sa te gust. ii mustrez pe cei care imi atrag atentia. incerc sa-i conving ca se inseala. le explic ca tu meriti orice si cum nu ar strica sa te respecte si ei mai mult... dar, cu toate astea, tind sa le dau dreptate dimineata. cand ma trezesc langa tine si - imi e rusine sa recunosc, dar - am acea senzatie de 'inca esti aici?'. uneori trebuie sa ma grabesc spre baie pt ca o voma incolora isi face drum in sus prin gatul meu. oricat as incerca sa ma conving ca nu este nimic grav, intr-un final recunosc adevarul: prezenta ta langa mine nu mai e benefica! au fost multe zile in care am suferit din cauza ta... ba au fost altele pe care nici nu-mi amintesc sa le fi trait, care au urmat dupa nopti petrecute cu tine.
deci, cu inima indoita, trebuie sa iau o decizie care ma va durea mai mult decat orice pe oricine: te parasesc! nu vreau sa fie permanent. dar am nevoie de putin timp in care sa ma reorganizez si sa incerc sa inteleg ce s-a intamplat in anii in care am stat cu tine si unde vreau sa mearga viata mea de-acum incolo. nu mi-o lua in nume de rau. tu esti iubirea vietii mele si nimic nu ma va face sa te uit. am nevoie doar de putin spatiu. sper ca vei fi tot aici cand te voi mai cauta si ca n-o sa-mi porti pica... adio, frumoaso!

te iubesc, te iubesc, te iubesc...
io
Update: Pentru curioşi: ne-am împăcat şi suntem mai fericiţi ca niciodată. Deşi în ultima vreme dezvolt o pasiune pentru brune şi albinoase, relaţia noastră nu e influenţată într-un mod nociv.
LE: Pentru că în continuare majoritatea dintre voi nu se prind şi pentru ca lectura să fie mai coerentă, vă dau indiciul: e despre bere!

2 comentarii:

  1. Genial!!! ... e a mia oara cand iti zic. Astept sa mai scrii si altceva :)

    The_O

    RăspundețiȘtergere
  2. @teo, poti sa comentezi cu id de gmail aici... cred...

    RăspundețiȘtergere

tu ce zici?