autobiografie

M-am născut în dec. 1989 în Craiova, judeţul Craiova, care atunci era capitala ţării până când a fost ocupată de nemţi în timpul revoluţiei. Nu-mi aduc aminte prea multe de la naştere, dar ştiu că mâinile asistentei miroseau a alcool şi un doctor mi-a dat o palmă la cur fără să-i fac nimic. Cu coada ochiului i-am citit numele pe eticheta din piept şi i-am jurat răzbunare.
M-am mutat în Blaj când s-a înfiinţat fabrica Bergambier. În scurta şedere acolo am descoperit desenele animate cu ciocănitoarea udi şi mi-am făcut ucenicia în arta lipirii bulgărilor de nămol pe blocuri. Am încercat şi meşteşugul alergării după trenuri, da nu s-a prins de mine.
În crunta iarnă din 82 am plecat cu bunicul David la Vâlcea ca să urmez cursurile şcolii primare şi gimnaziale. Am fost un elev model deşi din când în când mai dizlocam nişte bolovani şi mai dărâmam câte-o casă şi omoram ceva capre. Nu sunt sigur că astea-s amintirile mele. Din această perioadă păstrez un bogat volum de cunoştinţe, cea mai importantă fiind că rechinul este un peşte de apă sărată.
La vârsta de 31 de ani am plecat la Bucureşti ca să-mi continui studiile. Aici am avut onoarea de a-i întâlnii pe unii din cei mai internaţionali experţi buni alături de care am perfecţionat toleranţa omului la alcool.
Pe 29 dec. 2009, la frageda vârstă de 21 de ani, prevăzând cu deosebită intuiţie sfârşitul unei decade, am decis să-mi aştern pe monitor autobiografia următoare:
M-am născut în dec. 1989 în Craiova, judeţul Craiova, care atunci era capitala ţării până când a fost ocupată de nemţi în timpul revoluţiei. Nu-mi aduc aminte prea multe de la naştere, dar ştiu că mâinile asistentei miroseau a alcool şi un doctor mi-a dat o palmă la cur fără să-i fac nimic. (continuarea în episodul viitor)