Viata e rpg

Motto:
- Scoate bă degetul din nas!
- Lasă-mă, că caut ceva.
- Ce cauţi?
- O biluţă.

Ce este viaţa? Este un interval de timp care ne-a fost dat (fără să-l fi cerut) pentru a contribui la dezvoltarea planetei ca organism. Fiecare viaţă individuală este o celulă a acestui organism cu scopul de a face parte dintr-un ecosistem care evoluează. Intervalul de timp este extrem de scurt, câteva zeci de ani din miliardele de existenţă a vieţii, deci de ordinul 10^8, şi ţelul primar al unei vietăţi este ca atunci când încetează să existe să lase planeta într-o stare mai bună decât a găsit-o. Principalul mecanism pentru a realiza asta este reproducerea, activitate prin care experienţa vieţii este dată mai departe altor vietăţi ca formă de evoluţie.

Acest timp este folosit pentru a face chestii, să le numim activităţi. Activităţile primare, instinctive, sunt cele de supravieţuire: băut, mâncat, dormit, adăpostit, fugit de primejdii. Acestea asigură continuitatea vieţii şi fără ele intrarea în existenţă ar fi lipsită de sens. Pentru a realiza progres trebuie mai întâi să exişti. Tot instinctive sunt activităţile care duc la reproducere: adoptarea normelor sociale, găsirea unui partener compatibil şi întreţinerea şi protejarea vietăţilor care moştenesc din codul genetic. Aceste activităţi secundare, tot instinctive, ocupă tot intervalul de timp al vieţii. Dacă obiectivul reproducerii este îndeplinit devreme şi cu succes, se trece la al treilea şi ultimul set de activităţi instinctive, cele de a realiza dominanţa prin superioritate. Vieţuitoarea are acum un nou scop, de a deveni lider şi a învăţa şi ghida nu doar urmaşii genetici, ci întreaga societate, realizând un progres mai rapid, nu doar fizic, prin moştenire, dar şi cultural, prin societate.

Ca oameni, adică având capacitatea autorecunoaşterii şi a logicii, putem decide ordinea şi momentul activităţilor. Adică ne putem delimita de instincte pentru a optimiza resursa de timp pe care o avem la dispoziţie. Astfel, pe lângă activităţile instinctive, avem la dispoziţie un nou set de activităţi, să le numim intenţionate, liber alese. Aceasta ne permite să ne îndeplinim scopurile primare mult mai rapid. Putem să ne creăm urmaşi înca din prima cincime a vieţii, sau să rotunjim la un sfert. Iar obiectivul de lider în societate devine opţional, putând fi înlocuit de alte obiective mai egoiste care ne satisfac la nivel personal, fără să aducă neapărat o contribuţie societăţii sau planetei. De aceea, omul poate fi considerat celula cancerigenă a organismului planetei deoarece majoritatea activităţilor intenţionate şi egoiste creează prejudiciu irecuperabil celorlalte vietăţi şi chiar viitorului urmaşilor genetici. Singurul scop pentru care astfel de acţiuni ar fi justificabile este de a ne lărgi orizontul către alte planete. Atunci ne-am delimita de rolul de cancer, care nu se extinde la alte organisme, şi ar fi un rol cu totul nou, unul nobil, de a răspândi viaţa în univers.

Pentru că funcţia de reproducere este atât de uşor de realizat acum, ne rămân 3 sferturi de viaţă pentru care nu am fost pregătiţi evolutiv, pentru care singurul instinct primar este unul de inutilitate, lipsă de scop şi depresie. De aceea încercăm să justificăm acest timp prin activităţi de optimizare conştientă, prin care ne construim cunoştinţe şi aptitudini cu care contribuim la cultura colectivă a umanităţii, realizând astfel un progres ştiinţific, social şi cultural exponenţial, dar, deocamdată, lipsit de sens. Cu alte cuvinte, ne petrecem timpul învăţând şi construind lucruri a căror valoare stă în faptul că ne ajută să învăţăm şi să construim mai repede, apoi murim fără să înţelegem de ce am învăţat şi construit atâta în lipsă de alte alternative. Dacă nu am învăţa şi construi şi ne-am delecta doar cu ce au învăţat şi construit ceilalţi, la fel de lipsită de sens va fi şi viaţa şi moartea. Prin delectat se întelege satisfacerea unor plăceri la nivel psihologic, dar şi fizic prin alterarea compoziţiei chimice de hormoni şi neuroni, lucru care nu contribuie la nimic nici imediat în societate nici în viitor în evoluţie.

Orice activitate intenţionată, productivă sau nu, are o componentă de optimizare, fie că ne optimizează o aptitudine sau cunoştinţă individuală, fie că adaugă o frimitură la cultura globală, este importantă însăşi prin alegerea pe care am făcut-o de a o desfăşura. Deci viaţa vietăţii umane, dincolo de activităţile instinctive şi obiectivele primare care sunt rapid îndeplinite, devine o înşiruire de decizii cu privire la activitatea intenţionată care va fi desfăşurată. Nu este întâmplător faptul că forma supremă de delectare non-fizică pe care o avem acum este jocul video, care de fapt simulează viaţa. Încercând să ne înţelegem scopul, şi datorită evoluţiei exponenţiale a capacităţii tehnologice şi culturale rezultate din micro-contribuţii individuale ale activităţilor celorlalţi indivizi ai societăţii globale, ne-am creat un simulator al vieţii prin care în acelaşi timp ne păcălim că ne petrecem timpul cu folos dar şi studiem sensul vieţii.

Studiind această unealtă, a jocului video, putem concluziona că viaţa este un RPG strategic. RPG pentru că ne petrecem timpul făcând activităţi care îmbunătăţesc aptitudini şi lucruri care la rândul lor ne permit să facem alte activităţi şi mai productive. Strategia este de tip time management şi resource management, resursele primare fiind timpul şi banii. Resursele secundare sunt vitalitatea (sănătatea, energia care ne dă posibilitatea să facem activităţi), optimismul (motivaţia, psihicul, puterea de a lua decizia de a începe activitatea) şi sursele de venit care produc resursa bani prin activităţi strict productive conform normelor socio-culturale în vigoare.

Rezumând, o vietate intră în existenţă primind o resursă limitată de timp pe care o foloseşte făcând activităţi. Activităţile sunt de 2 tipuri: instinctive şi intenţionate, cele intenţionate fiind exclusiv disponibile vietăţilor umane. Activităţile instinctive sunt de 3 tipuri: de supravieţuire, de reproducere şi de dominanţă. Activităţile intenţionate sunt de 2 tipuri: productive, care creează impact în societate, şi neproductive, de delectare individuală. Activităţile intenţionate introduc 3 resurse secundare: vitalitate, optimism şi bani. Viaţa este ca un joc video cu mecanica principală fiind stabilirea ordinii activităţilor intenţionate. Orice activitate consumă câte puţin din fiecare resursă principală (timp) şi secundară (bani, vitalitate, optimism), dar si produc unele resurse.

Orice activitate poate produce bani, dar sigur consumă timp. Vitalitatea este o resursă regenerabilă şi, la fel ca timpul, este necesară şi obligatorie şi este consumată de către orice activitate. Vitalitatea se generează prin activităţi instinctive ca mancat şi dormit, dar şi prin alte activităţi aparent neproductive ca sportul şi igiena. Optimismul nu este obligatoriu, dar este necesar pentru o productivitate bună. Optimismul este produs prin atingerea unor scopuri ale activităţilor şi este consumat de rutină şi plictiseală. Pentru a genera resursa de optimism este necesar ca activităţile să fie clasificate în categorii care au un scop principal. Această clasificare o vom numi proiect. Un proiect principal are un scop stabilit pentru întreaga durată a vieţii şi se împarte ierarhic în alte proiecte componente, fiecare cu scop propriu, până se ajunge la proiecte atomice ce se desfăşoară într-un interval mic de timp, care poate fi de ordinul orelor sau minutelor.