Deci te-ai hotărât să te dai cu bicileta?

Fain! Uite ce am învăţat io in vreo 4 mii de ieşiri, ca să nu repeţi:
1. Ce bicicletă? Nu-ţi lua de munte decât dacă ai de gând să mergi exclusiv prin pădure, gen să te duci la şcoala din comuna vecină, sau scurtezi naveta peste deal. Pe asfalt, chiar aşa cu gropi cum e, nu e nevoie de cauciuc mai gros de 3 unghii, şi nici de suspensie. Beneficiul e neglijabil şi contraindicaţii sunt multiple. Un metebe nu-ţi oferă confort în plus în oraş, dimpotrivă, e mai greu şi mai bădăran, te lupţi cu el să-l scoţi din casă, îţi murdăreşti pereţii, e ţintă pentru hoţii care se uită doar după suspensii, viteze şi frâne pe disc (vezi mai jos), şi merge mult mai greoi.
2. Dar curu? Mă doare curu! Te doare doar câteva zile, ca o febră musculară, pentru că nu ţi-ai mai folosit muşchii ăia fesieri până acum. Nu se tăbăceşte, stai liniştit, poate doar când faci multe zeci de chilometri deodată. E contraintuitiv, dar şaua trebuie să fie tare şi îngustă, nu moale. Şaua nu e scaun, nu prea stai pe ea când pedalezi, pericolul vine de la frecare, gen când te fâţâi pentru ca e reglată prea jos sau prea strâmb (vezi mai jos). Şi pentru numele lu Satana, nu pune husă pe şa, nu face decât să accentueze frecările care chiar produc arsuri şi o să-ţi trebuiască pudră de talc pe găoază. Da, ca la bebeluşi.
3. Reglat? Da, minim trebuie să reglezi înalţimea şeii. Tre să calci pe pedala cu călcâiu... şi cam atât, asta-i tot. Dacă e mai jos de atât, o să înceapă să te doară un pic genunchii după câteva săptămâni. Dar dacă eşti neîncrezător şi mai ai de învăţat la echilibru poţi să o laşi un pic mai jos temporar, cât să poţi pune picioru jos fără să storceşti un coi. De asemenea, e destul de important să fie perfect aliniată pe cadru ca să nu ţi se frece doar o coapsă de ea (din nou cu frecat). N-o să-ţi iasă din prima, dar când pedalezi şi îţi admiri cracii, tu uiţi şi care picior e parcă mai aproape de şa. Opreşte-te să o centrezi bine, că merită, apoi scrijeleşte un semn acolo, să nu repeţi procesul.
4. Gata? Aproape, ar mai fi un mic detaliu: mărimea bicicletei. E simplu, ca la haine, cu S-M-L. Totuşi, e foarte recomandat să te urci pe ea ca să vezi cum îţi vine înainte să o cumperi. Dacă cumperi online, caută "bike size calculator" înainte şi măsoară-te un pic, e destul de concludent şi o să te simţi mult mai informat. Dacă-ţi iei cursieră, nu te speria când în poziţia cea mai agresivă te doare gâtul privind în faţă, o să te obişnuieşti. De asemenea, nu-ţi lua cursieră ca primă bicicletă, numele ar trebui să-ţi dea suficient indiciu: sunt făcute pentru viteză, şi ar trebui să fii deja stăpân pe toate noţiunile astea când ţi-o iei.
5. Câte viteze? Păi, una. Vrei o bicicletă acum să mergi cu ea în parc, de ce-ţi trebuie viteze? Alea sunt pentru schimbări dramatice de pantă şi optimizare a randamentului în curse. Ai un deal în oraş? Foarte bine, pune-ţi greutatea în pedale, nu te cronometrează nimeni. Nu vrei să oboseşti? Urc-o de mânuţă, pierzi maxim 50 de secunde. Fără viteze e mult mai uşor de întreţinut. Dacă chiar o să o foloseşti frecvent, o să trebuiască să o şi speli, şi nu e uşor să cureţi atâtea pinioane. Apoi din când în când trebuiesc reglate să se schimbe cum trebuie, schimbate când se tocesc etc. Nu merită, e mai mult ca să-i ţii pe ăia de la magazin ocupaţi. Bine, dacă vrei să te dai mare în Tineretului, deja ştii grupele de valoare pentru viteze. iO tot aş recomanda să mergi pe numărul minim, de exemplu sram 1x, hai că îţi permiţi ce dracu.
6. Suspensie? Nu. Dacă eşti în situaţia aia când mergi zilnic prin pădure, atunci din păcate nu există bicicletă ieftină pentru tine. Orice suspensie sub 15 milioane e degeaba, mai bine-ţi iei pegas. Şi peste 15 milioane ar trebui să fii deja destul de informat, nu am cu ce să te ajut în plus.
7. Frâne pe disc? Da. Sunt vreo 2 milioane în plus, dar fac mare diferenţă. Frânarea e mult mai bună, e progresivă adică nu te pune în cap, e agnostică de vreme (chiar dacă scârţâie câteodată pe ploaie). Şi încă un milion în plus pentru hidraulică pentru că e mai uşor de reglat după ce scoţi roata. Mai nou, orice tip de bicicletă are variantă cu discuri şi implicit suportă cauciucuri mai groase, nu ai nicio scuză să nu pui disc dacă îţi permiţi.
8. Ce zici cu cauciucurile? Păi o să vină vremea să te gândeşti şi la modificări. Cauciucurile sunt primele, fie că faci o pană, sau doar se uzează, tot tre să bagi cheia în ea la un momentdat. Adică să îi scoţi roţile ca să-i schimbi cauciucurile. Fă şi tu o poză la roata din spate înainte, ca să vezi cum se bagă la loc. Şi ţine minte piuliţele, şaibele şi arcurile de unde le-ai scos. Doar la început, cu timpul te obişnuieşti şi cu asta. Nu îţi zic cum se schimbă camera, de asta te prinzi singur. Doar o chestie: citeşte ce scrie pe cauciuc. Îţi zice acolo direcţia de rotaţie, deci tre sa ştii cu ce parte îl pui înainte să îl pui. Şi mai zice presiunea recomandată. E importantă presiunea, mai ales pe roata din faţă, pentru că ai o direcţie mai stabilă şi treci mai încrezător peste gropi. Pe roata din spate poţi să o laşi un pic mai micăca să nu te zguduie, dar nu exagera.
9. Căzături. Începător sau nu, de căzut sigur o să cazi. Ca începător, aproape de fiecare dată. Apoi pot trece mulţi ani, dar până la urmă tot o să cazi. Aşa că, dacă mergi prin trafic, repetă-ţi chestiile astea până-ţi intră în instinct:
   • Nu schimba direcţia brusc! E o groapă pe trasa ta? Aruncă o privire peste umăr, vezi dacă vine vreo maşină. Nu te baza pe auz, că sunt electrice acum. Sau treci direct prin groapă dacă eşti leneş. Dar nu vira aiurea fără să ştii ce vine din spate.
   • Încearcă să cazi în dreapta. Dacă pui bagaj, pune-l mai greu pe dreapta. Fă-ţi scenarii mentale că îţi sare ceva în faţă şi te apleci spre dreapta. Dreapta!!
   • Primul lucru, dă drumu la ghidon şi protejază-ţi capul cu mainile. Dacă nu-i dai drumul, o să cazi pe umăr şi-ţi fracturezi clavicula, şi nu e o fractură plăcută. Include şi asta în scenariul mental.
   • Nu te panica. Esti în cădere spre dreapta, ai mâinile in dreptul urechilor, eşti încrezător în forţa ta fizică după ce ai pedalat chilometri, o să fii bine, fii vigilent în cele 12 sutimi de secundă până la contactul cu pământul, nu râde nimeni de felul cum cazi, dar e bordura aia chiar acolo şi ar fi bine să nu o iei cu tâmpla, chirceşte-te cum vrei, doar să fii în siguranţă.
10. Accesorii. Sunt doar câteva, încearcă să nu exagerezi, nu de alta, dar îţi îngreunează bicicleta adică devine mai puţin eficientă.
    • Antifurt doar solid, din fier, adica ulock sau pliabil. Restul, sârmele, sunt absolut degeaba. Dar cel mai bun antifurt e să nu o scapi din vedere, ca pe un copil. Probabil ajută să nu ai dotări extravagante de care nici nu ai nevoie, adică vopsea impecabilă, viteze nenumărate şi suspensii aurii, dar asta e doar o presupunere.
    • Lumini neapărat, şi faţă şi spate, orice doar să se vadă în beznă. Ajută enorm. Ţine-le şi vara, că nu ştii niciodată.
    • Aripi nu e nevoie, dar un ass-saver (google it) îţi poţi face singur dintr-o sticlă de plastic şi e foarte util. Nu trebuie să fi plouat ca să treci printr-o baltă şi să-ţi pictezi spatele ca să-ţi strici toată ziua.
11. Păi şi casca? Nu e obligatorie? Nu e, dar nu văd niciun motiv să nu o porţi. Nu te incomodează cu nimic, o poţi lega cu bicicleta, te apără şi de soare, şi te şi anunţa ca pe un biciclist serios, nu o ţintă de clacsoane şi dispreţ cum din păcate e imaginea generală despre biciclişti acum.
12. Băi, pula mea, credeam că e o listă scurtă de chestii şi se făcu ditamai polologhia, parcă nici nu-mi mai vine să mă dau cu bicicleta. Până la urmă, vorba lu garcea, devii participant la trafic, trebuie să fii mai responsabil decât un pieton, şi să te gândeşti că pentru un şofer eşti victimă sigură, deci tre să fii mai responsabil şi decât el, adică să respecţi regulile de circulaţie. E greu de înţeles asta din înălţimea superioară a şeii, dar e pentru binele tău până la urmă. În plus, dacă eşti mitocan, chestia asta se reflectă şi asupra noastră, şi şi eu o să fiu considerat mitocan pentru că pedalez. Nu tre să ştii tot codul rutier, că nici conservarii nu-l ştiu, doar câteva chestii:
    • Nu trece pe roşu, pe bune acum. Chiar dacă stai ca prostu, stai, că şi şoferii stau (nu stau mereu, dar fii tu mai bun).
    • Respecta semnele, măcar astea: stop, cedează şi zebră. Antrenează-te să le urmăreşti şi respectă-le, e posibil să-ţi salveze viaţa.
    • Nu speria pietonii când traversează regulamentar. În rest înjură-i cât poţi, dar pe trecere aşteaptă-i ca şi cum ai fi maşină. O să fie ciudat la început, dar apoi o să te simţi mai bine despre tine.
    • Când traversezi strada pe trecere, pune un picior jos ca şi cum ai fi pe trotinetă. E stupid, ştiu, dar e un gest de curtoazie pentru idioţii care se agravează când văd biciclişti traversând strada. Asta dacă e pe verde şi în siguranţă, în rest dă-te-n pula mea jos de pe bicicletă, că nu îţi cad coaiele.

Bonus
13. Transpir şi put. Bicicleta e o unlealtă pentru facilitarea deplasărilor. Cu alte cuvinte, să mergi 2 chilometri pe bicicletă e mai uşor decât să mergi 500 de metri pe jos. Dacă tu transpiri şi puţi mergând pe jos, asta e problema ta, nu a bicicletei. În locul tău mi-aş regândi stilul de viaţă.