tarani

Nici n-am ieşit bine din scară azi dimineaţă, şi mi s-a întamplat un eveniment la care altă dată aş fi făcut spume la gură de nervi.

După ce-am mai mers un pic mi-am dat seama de asta. Şi am realizat că m-am desensibilizat total la chestii de-astea. Înainte opream lângă sau îi prindeam la semafor şi îi luam la rost până mă plictiseam. Ideea era că dacă ţip la ei suficient de mult, data viitoare o să ţină minte şi o să se asigure de 2(doi) ori sau n-o să mai facă tâmpenii. Io sunt un fel de erou, aşa.
Unii nu ziceau nimic (ăia mai bătrâni), alţii murmurau ceva fără sens (ăia mai emotivi) şi cei mai mulţi scoteau o rangă de sub scaun şi ieşeau la bătaie. Nimeni nu a recunoscut niciodată că a greşit. De cerut scuze nu se pune problema...
Cu timpu mi s-a făcut din ce în ce mai silă de confruntări de-astea. Acum văd că idioţii nu mai au absolut nici un efect asupra mea. Şi nu fac asta intenţionat. Pur şi simplu nu mă mai afectează. Îi accept ca pe ceva firesc, merg mai departe şi sper ca data viitoare să nu mă trântească cu tâmpla de bordură. Nu poate fi un sentiment prea plăcut să mor.
Aici o să citez din jurnalu intim şi personal pe care l-am ţinut aproape 2(doi) zile: Ce ma sperie la rutina asta e ca poate ma plesneste o masina in timp ce sunt visator si mor fara sa-mi dau seama. Prefer sa mor suferind decat sa ma trezesc pe neasteptate ca nu mai exist.

Acum mă enervez căcând mă duc să-mi cumpăr bere (s-o scumpit berea, apropo) şi trec pe lângă o tânără mămică şi încerc să trag cu ochiu la urâţenia din cărucior - pe care o plimbă prin cel mai puţin zgomotos cartier din capitală - ca să văd în ce poziţie caraghioasă mai doarme, trece pe lângă noi un puşti cu o motoretă din-aia pt care nu-ţi trebe permis şi ne lasă pe toţi cu urechile ţiuind şi copilu se trezeşte şi începe să plângă.

În altă ordine de idei, mai are şi altcineva erecţie când ascultă Zeppelin?