(11:01:05 PM) dani: am luat din greseala niste beri faca alcool
(11:01:09 PM) dani: si am pus tuica in ele
(11:01:10 PM) iO: :))
(11:01:16 PM) dani: si acum au gust cam aiurea
(11:01:17 PM) iO: =))
(11:01:26 PM) dani: ma chiuni de aseara sa le beau
(11:01:29 PM) iO: asta e cea mai tare chestie
(11:01:32 PM) iO: =))
(11:01:33 PM) dani: ca aseara am mai avut un ciuc
(11:02:09 PM) dani: da pai aveau pahar
(11:02:14 PM) iO: ba
(11:02:17 PM) dani: acum am 3 modele de pahare

propun spre omologare

Aparat de măsurare a stării de ebrietate.

Componente:
- bidon de 5l de apă plin
- bidon de 2l de apă gol
Metodă de măsurare:
- bidonul de 2l se ţine între picioare în poziţia şezut
- cu bidonul de 5l se umple bidonul de 2l cu apă
- rezultatul este dat de gradul de umezeală al coaielor după ce bidonul de 2l este plin - direct proporţional cu starea de ebrietate.
Succes!

PS: Ca să nu primesc iar 128 de comentarii care cer lămuriri: motivul pt care umplu un bidon de 2l cu apă dintr-un bidon de 5l e că ca să pot să o bag în congelator mai uşor. Da.

sporturi la care am impresia ca ma pricep, dar de fiecare data cand le practic ma precipit si pierd

flotări
înot
biciclit
fotbal
loto
baschet
futai
alergat
ping-pong
scandănberg
bedminton
ghicit ce gîndesc femeile
ghicit cum arată femeile dezbrăcate
ghicit, în general

cel mai placut sentiment

E atunci cînd simţi ceva uscat şi zgrunţuros în nas şi cînd începi operaţiunea de extragere îţi dai seama că e ataşat şi de o bucată lungă gelatinoasă, poate cu nişte sînge la capăt, care e înfiptă adînc în cavitate şi, pe măsură ce iese, nara se desfundă.

Şi după ce l-ai scos cu succesuri îl ascunzi în părul celei mai apropiate persoane şi te lansezi într-un rîs isteric care creşte în intensitate cînd ăla îşi ia faţa de bou nedumerit.

La mulţi ani mie! Să-mi cresc mare.

Anunt

Peste 3 ore o să plec într-o excursie solo. Dacă mor sau ceva, să îţi aminteşti în fiecare zi de mine şi să plîngi.
Între timp, poţi urmări jurnalul meu de o zi. Unii au avut privilegiul să-l urmărească live şi necenzurat. Dacă nu eşti unul din ei, înseamnă că eşti un fraier. De asemenea, sp.

5 chestii misto pe care le-am gasit cand m-am uitat pe istoricul traficului pe blog

1. Adrese URL de referinţă: http://rsshunt.ro/cautare_stiri/pula
2. Căutaţi cuvinte cheie: donez chiloti
3. Căutaţi cuvinte cheie: femei cu pula
4. Surse de trafic: http://www.stiriazi.ro/ziare/articol/articol/tu-zici-e-uri-fumat-pasiv-si-stil-de-viata-nesanatos-si-io-zic-muie/sumar-articol/4334668/

Aş zice că mă reprezintă, nu?

Şi încă una cel puţin dubioasă:
5. Căutaţi cuvinte cheie: cine au fost galii

ziua in care prietenii m-au dezamagit pro-fund

Nu ştiu cu cine m-am mai luptat azinoapte în vise, da m-am trezit cu gîtu şi umăru drept înţepenite pe la 4 dimineaţa.
Mi-am imobilizat mîna cu un fular şi am încercat fără succesuri să prăjesc nişte cîrnaţi, după care m-am gîndit să-i cer sfatul prietenului gugăl. Şi gugăl a zis să mă întind pe jos o vreme şi să pun gheaţă pe gît un sfert de oră. Şi sub nici o formă să nu iau aspirină sau să încălzesc zona.
L-am ascultat întocmai. Mi-am trosnit un pic coloana pe covor şi am obţinut mobilitate în mînă cam cît să spăl vasele şi cam atît. În rest mi-am îngheţat gîtul şi am udat fotoliul degeaba.
Atunci am apelat la celălalt prieten bun - berea. Şi berea a considerat că ar fi cazul să mă mai doară şi capul.
După o zi întreagă de dureri din-alea care-ţi taie respiraţia mi-am zis că-mi bag pula şi mai rău de atît nu poate să fie. Aspirină oricum nu aveam da m-am băgat la o baie cu răţuşte şi cu cartea lu alecs (scuze alecs, dacă n-o mai vrei o cumpăr io).
Şi ce să vezi? Imediat după ce am intrat în cadă mi-am dat seama că pot să-mi mişc gîtul cît să citesc. Ba chiar am reuşit să mă spăl pe dinţi şi să mă rad după. În momentu cînd scriu asta aş putea şi să văd dacă intră cineva pe uşă.
Deci, dragii moşului, de-acum înainte cînd aveţi dureri insuportabile nu vă mai repeziţi la bere. Băgaţi-vă la o băiţă cu răţuşte. Şi cu o carte de-a lu alecs.

am inventat o expresie noua!

A mînca cu mătreaţă.

Se foloseşte atunci cînd eşti pletos şi asculţi slayer în timp ce mănînci. Altă expresie mult mai mişto o inventat alecs.
Altă chestie pe care o făcui azi fu să renunţ la intenţia de a-mi confecţiona un chilt pe care să-l folosesc ca uniformă de serviciu. După ce văzui în cît timp se coase un nasture, îmi coborîi ambiţiile croitoreşti la un tricou purtabil.

cronica drumului cu bicla pana la mare, cu o intarziere de doi luni si ceva

M-am urcat pe dînsa şi am pedalat ovreme, dup-aia am dormit şi a doua zi am mai pedalat un pic şi am ajuns la mare.

pula mea, era sa mor

Îmi vedeam de treabă şi mă întorceam acasă de la ţară cînd mă ajunsă din urmă furtuna. După ce primii cîţiva stropi d-ăia cît pumnu pe spinare, luai decizia înţeleaptă de a mă adăposti sub streaşina unei bănci.
Aici încercai să termin bateria telefonului jucînd cityblox în timp ce omoram gîndaci cu picioru şi pîna la urmă se termină. Furtuna adică. Se termină furtuna.
Hai că renunţ la perfectu oltenesc, că mi-am ieşit din mînă. Deci s-a terminat furtuna zic. Şi purced în a înota pe drumu obişnuit. (Între timp se făcuseră ca de obicei lacuri şi bălţi pe străzi. Ştii povestea.) Şi tot ca de obicei ajung pe pista de biciclete din herăstrău. Care era plină de crengi şi crenguţe.
Ca un expert în biciclit care mă aflu, mă apuc să ocolesc din scurt crenguţele, în special alea care se încruntau la mine şi păreau că vor să-mi înţepe iar camera (doar ce am lipit-o). Asta pînă cînd asfaltu m-a informat că pis(z)da vieţii-i alunecoasă cînd e udă. Înainte să-i dau bineţe am avut inspiraţia să-mi strîng mîinile şi să mă rostogolesc de cîteva ori, aşa că daunele sunt minore: un genunchi vînăt şi o julitură de cot neglijabilă.
Şi acum ajung la partea unde era să mor. Îmi pun lanţu la locu lui, îndrept diversele apendice şi îmi continui ocolitu crenguţelor de doi ori mai concentrat cînd mă lovesc (la figurat) de un individ care-şi admira satisfăcut aipodu. Şi cînd mă pregăteam să mă rîd de el, îi observ motivu*: în faţa noastră zăcea de-a lungul aleii (care nu e îngustă deloc - aleea aia unde se dansează puştii în juru monumentului lu maicăl) o juma de pom. Pom care ar fi omorît şi un taur dacă l-ar fi prins sub el.
Stai, că nu s-a terminat. Lung drumul de la serviciu pînă acasă este. Şi ajung la etapa în care trebuie să aleg între să trec printr-un pasaj subteran sau să ocolesc pe deasupra. Avînd în vedere ca trecusem un pod (pe deasupra) cu apa pînă la gît, alegerea e evidentă. Ocolesc şi dau ochii cu o hait- Nu, cu o invazie - de cîini. Şi încă de-aia imenşi. În viaţa mea n-am văzut aşa mulţi, şi lucrez în Pipera. Oricît de strînse îmi erau bucile de la umezeală şi durere, tot m-am căcat pe mine un pic. Faza e căcîinii se uitau la mine ca şi cum eram tovarăş de-al lor şi dădeau din coadă cu entuziasm. Cîteodată am impresia că sunt cîinist - judec rasa cîinească după aspectul exterior, nu după comportament. Îmi e ruşine de mine. Oricum, nu mi-au făcut nimic. Nici măcar 'salut' n-au zis.
Şi acum ţine-te bine, că vine partea cea mai îngrozitoare: Ajung acasă, într-o secundă şi 37 de sutimi rămîn în pula goală, arunc hainele în coş, trag nişte chiloţi pe mine şi fug într-un suflet la chioşcu de la colţ pt achiziţionarea binemeritatei beri. Stai jos? Stăi jos! ERA ÎNCHIS!
Hai că te aştept să te trezeşti, pt că bănuiesc că ai leşinat...
















Resemnat, fac ocolu de 50 de metri pînă la supermarchet şi-mi iau Timişoreana caldă...
















O pun la congelator, şi mă uit la nişte seriale pînă se răceşte. Bun. Cînd să mă duc să o culeg, constat cu stupoare că nu mai pot merge. Mă sprijin eroic de toţi pereţii, şi pînă la urmă reuşesc. Mă aşez uşurat înapoi în balansoar, cu berea rece în mînă. Totul e perfect, în afară de faptul că vederea spre monitor îmi e obstructionată de o pulă care-mi iese din genunchi.
Stai liniştit, că fac ture cu comprese de gheaţă, după cum m-a învăţat guagăl. Pînă mîine sper să îmi treacă, pt că trebuie să ma duc să-mi fac provizii...
...Pt drumul cu bicla pînă la mare pe care o să-l fac poimîine. Urează-mi asfalt nepişat pe el, că altfel eşti naşpa!

*Mîine o să pun şi linkuri cu cele 43 de bloguri care or să posteze poza respectivă. Îţi zic, e impresionantă. E unul din momentele în care îţi doreşti să ai un telefon care să ştie să facă poze decente, cum am io. Stai. Băga-mi-aş pula!!

poze

Am făcut 7 poze şi-un sfert la concert. Nimic interesant, doar cît să demonstrez c-am fost şi io acolo.

Vezi?
Pe bune, am fost acolo! Oricum, nu asta contează. Ci asta:


Cu 4 secunde înainte de final mi-am văzut şi io mustaţa. PIZDĂ!!

dovada cacredinciosii e prosti

Daca dzeu a creat omu şi toate alea, atunci era beat când a creat ţînţarii? Şi chiar dacă era beat, de ce pula mea nu i-a facut mai mari, ca să ai şi tu un pic de satisfacţie cînd le striveşti capu de perete. Şi ca să fie mai vizibili.

Dedic postu asta celor doi3 ţînţari ale căror cadavre se odihnesc pe dosul palmei mele. Odihnească-se cum m-am odihnit io azinoapte.

cum recunosti aseistii?

După următoarele indicii:
1. Tastează ca şi cum ar bate cuie cu degetu.
2. Vrea să calculeze 1.5% din 50000 şi deschide calculatoru din uindous.
3. Calculează 1.5 * 50000, îi dă 75000, recunoaşte că nu e bine şi deschide un Excel.
4. Pune într-o celulă 1.5 şi în alta 50000 şi în a treia începe să bage nişte formule cu A1 şi A2. Îi dă cu eroare. Mai mânuieşte un pic formulele, mai selectează nişte celule - tot eroare. Cheamă un prieten în ajutor.
5. Se hârjonesc puţin ca între băieţi, mai o glumiţă, mai o aluzie, după care încearcă să facă formula. Ajung la concluzia că e de la Excel.
6. Modifică nişte setări prin Excel şi până la urmă îi dă rezultatul 75000. Îşi aduce aminte că trebuie să împartă la 100, şi îi dă 750.
7. Îşi dau seama că nu 50000 era valoarea din care trebuie calculat procentul, ci 37500.
8. Mă întreabă pe mine de ce.
9. Ajung până la urmă la 562 şi cădem de acord că programul financiar de jdemii de euro pe care sunt plătiţi să-l implementeze la bănci a calculat corect o valoare procentuală, deşi asta nu era nici pe departe problema pe care o investigam.
10. Oare de ce-o fi criză?

Later edit: E pe bune şi am fost martor şi participant acum câteva ore. Inclusiv numerele.

o casierita ghinionista din bila

Eram 3 persoane la coadă - io şi 2 babe. Prima babă tocmai pleca fără să plătească, a doua se băgase în faţa mea prin învăluire, deşi io aveam doar 2 beri de cumpărat şi acum îşi dă seama că nu mai ajunge să adune chestiile din cărucior pentru că trebuie să se aplece peste mâner. I le adun io şi i le pun pe banda rulantă în faţa berilor mele în timp ce prima babă îşi adusese aminte că tre să şi plătească şi s-a întors la casă şi acum se scuză amîndouă în cor casieriţei care nu zice decât un Bună seara plictisit. Vine şi rândul meu şi îmi dau seama că nu am bani la mine, aşa că cumpăr cele doi beri cu cardul, ceea ce durează mai mult decât tot timpul cât am stat prin magazin şi la coadă.
Cam asta e povestea despre cum mi s-a făcut mie azi poftă de o bere cehească. A, şi cârnăciorii de bere angst sunt neplăcut de picanţi. Hai barca!

specializare

Cum stăteam acum în pula goală şi cu hanoracu cu Iron Maiden (ăla în care Eddie e mort) şi savuram o bere admirând peisajul nocturn (stau la parter) prin geamul întredeschis, îmi trecu prin gând o amintire despre ultima descoperire a cercetătorilor britanici.

Cică devii bun la ceva dacă exersezi 3000 de ore, şi devii cel mai bun din lume dacă exersezi 10000 de ore. La orice. Satriani şi Malmsteen au cel puţin 10000 de ore de cîntat la chitara. Phelps a stat mai mult în apă decât pe uscat. Etc.
Cum mă apropii de vererabila vârsta de 10000 de zile, îmi permit să presupun că sunt cel mai bun din lume la orice am făcut zilnic cel puţin o oră de când m-am născut. Până acum am pe listă:

• Respirat
• Dormit
• Mâncat
• Dezbrăcat gagici din priviri (şi nu numai)

Printre lucrurile la care nu sunt cel mai bun dar sunt bun, pe primul loc ar fi căcatul. Procesul, nu rezultatul. M-am căcat până acum cu o durată medie zilnică de 55 de minute (cine a locuit cu mine poate confirma), deci sunt aproape expert da nu chiar. Câteva din cele mai faine amintiri ale vieţii şi probabil cele mai geniale idei pe care le-am avut se datorează şezutului pe tron.
Însă să ştii şi tu, bă, că cercetătorii britanici au dreptate. Îmi recunosc nepriceperea în faţa experţilor care şi-au dedicat viaţa căcatului şi mă înclin în faţa lor. Noi, ăştia, aspiranţii de a fi căcători profesionişti, putem doar visa la nivelul de căcăciozitate posedat de dânşii. Tot ce putem face este să ne împingem (lutu) în fiecare zi cu mai multă forţă pt ca odată să putem atinge performanţele lor.
Exemplu: Mă căcam azi dimineaţă cu folos în timp ce mă uitam la Colbert şi aveam o conversaţie pe mess cu un biciclist când, după atâta experienţă căcăcioasă, am descoperit un lucru nou: te poţi folosi de frecarea bucilor de colac pentru a le depărta una de alta şi a minimiza astfel efectul de 'biluluţe de căcat prinse în flocii din cur'. V-aş cere zecemii pt pont, da ştiu că n-o să ajungeţi niciodată la valoarea mea, aşa ca n-are rost.
Cu plăcere.

LMH

Acum 2(doi) săptămâni am împlinit frumoasa vârstă de zece mii de ore până fac zece mii de zile de când respir aer. Am uitat să mă laud.
Astăzi împlinesc şi mai frumoasa vârstă de 96 de sute de zile. La multe hectozile şi să-mi fie de bine!
De băut dau pe 1 august (când împlinesc, cu voia satanei, 97 de hectozile), că acum sunt falit. A, şi m-am lăsat de bere.

portocale

Mă duc la minimarket să cumpăr nişte portocale. Pe la doi. Cand ies imi vine ideea genială să-mi eliberez mâna cu care mă ţin de punga cu portocale ca să am cu ce să pocnesc din degete pe ritm de jazz în drum spre casă.

Şi în timp ce scoteam portocalele din punguţa şi le îndesam în buzunarele interioare, încercând cât puteam de tare să fac să arate ca şi cum aş avea ţâţe de soacră, îmi dau seama că sunt înconjurat de câini. Dinăia de un metru înalţime. Mulţi şi imenşi. Unii încă se adunau de după colţuri şi alergau spre mine într-un suflet. Nu lătrau, da se arătau foarte interesaţi de persoana mea.
Erau de-ai locului, cu căcaturi de-alea în urechi. Nu ştiu ce înseamnă alea, da ăia cu cercei par să fie cei mai încrezători din mulţime. Am impresia că alea sunt bijuterii pt ei şi le indică statutul superior în societate.
După ce am purces în a mă căca pe mine au început să-mi lucreze instinctele. Să fug nu mai puteam, că eram deja înconjurat. Rămâne să îi înfrunt. În timp ce contemplam ideea de a arunca cu portocalele în ei, observ că unii dădeau din coadă. Şi atunci am luat decizia riscantă de a-i ignora şi a-mi continua operaţiunea "mână liberă".
A funcţionat. Când am ascuns toate portocalele în buzunare mi-au întors toţi cozile şi au plecat. Nu sunt sigur, da parcă unu din ei a scuipat în urma lui şi cred că m-a şi înjurat de mama.

istori(sir)e

Ştiai că atunci când n-ai ceva bun de zis te minţi singur? Da.

Au făcut ăştia un experiment în care primeai nişte fotografii de vacanţă cu tine, dintre care una era făcută cu fotoşop într-un loc în care tu n-ai fost niciodată. Şi când te întrebau de locu ăla îl descriai în detaliu, inclusiv stările emoţionale pe care le-ai avut acolo. Cu alte cuvinte, eşti mincinos chiar dacă eşti convins că eşti sincer. Data viitoare când auzi că i se trage atenţia cuiva că înfloreşte o povestire, ia-i apărarea, că nu o face intenţionat.
Şi acum stau şi mă găndesc (socotesc, tot socotesc): cât din istoria omenirii e adevărat şi cât e fabricat de alde Herodot. Sunt şanse ca dacii sa fi fost creaturi jumate cal jumate şopârlă care mănâncă râme şi sacrifică copii? Dacă un istoric a scos din cur povestea cu oameni curajoşi care cresc albine? Crezi că exagerez? Uite un exemplu: ia orice manual de istoria românilor şi o să citeşti că pe tacsu lu Decebal îl chema Scorilo. De unde ştiu asta? Pentru că au găsit o oală undeva pe care scria "Decebalus per Scorilo". Nu a ţinut nimeni cont ca "per" poate însemna multe lucruri în multe limbi. Ei au ales "fiul lui". Nici n-a contat ca Decebal nici nu era rege când s-a făcut vasul. Nici măcar faptul că era îngropat sub o casă oarecare şi că probabil au mai existat şi alţi daci pe care-i chema Decebal şi aveau o oală şi un tată. Nu, ei au hotărât ca cu astea 3 cuvinte să-i facă regelui arborele genealogic pe care l-ai învăţat tu la şcoală. (Dacă nu mă crezi, goagăl)
Dacă ţii cont că istoria, alături de matematică, fizică, biologie, economie, fac parte din ramura analitică a cunoaşterii, pe care se bazează evoluţia noastră ca specie, rezultă că societatea e construită din minciună.

Aşa că hai să-ţi povestesc o treabă aşa cum mi-o aduc io aminte.
Eram la berea trisăptămânală de după serviciu din jeg, cu un motociclist şi cu un cocalar (să-i zicem Costi Valoare). După ce ne-am matolit bine ni s-a făcut poftă de cireşe aşa că ne-am dus la pomu de peste stradă sa ne-o satisfacem. Io am purces în a mă cocoţa în vârfu pomului şi a culege cireşele în ghiozdanul nou cumpărat în timp ce ăia doi strigau ceva neinteligibil de jos către mine. Mai târziu am aflat că mă sprijineam pe liniile de troleu.
Ne-a întors la bar ca să le dăm şi fetelor, da pân-acolo ne-am îndopat cu ele şi nu mai rămăseseră decât câteva, iar ghiozdanu, faţa şi mainile îmi erau toate roşii. Nu ştiu cât am mai baut, cert e că până m-am hotărât să plec spre casă nu mai circula nici un autobuz. Da io m-am plantat în staţie oricum.
Poate încurajată de mine, o gagică s-a hotărât şi ea să aştepte maşina.
Am schimbat o privire cu ea. Nu a mai stat mult cu mine şi a plecat pe jos în direcţia în care trebuia să merg şi io. M-am gândit că are dreptate şi am pornit şi io agale în urma ei cu gându la drumu neplăcut de plictisitor de o juma de oră care mă aştepta. Tipa a sesizat că mergem în aceeaşi direcţie şi probabil a prins mai multă încredere, pt că a început să grăbească pasul. Bună idee, zic io - dacă merg mai repede ajung şi mai repede acasă. Aşa că am intrat într-un jogging relaxat. Tipa mi-a aprobat muteşte perspicacitatea şi a început şi ea să alerge, parcă mai repede decât mine.
Nu m-am lăsat mai prejos şi am încercat să mă ţin cât mai aproape de ea. Deja drumul era mult mai interesant. După un timp însă, fuga se transformase în sprint şi m-am văzut nevoit s-o las să câştige şi să ma odihnesc. Atunci mi-am adus aminte că aveam lichid roşu pe mâini, pe faţă şi pe ghiozdan.
Săraca fată.

Notă: e primul post scris în stare de luciditate; sper că nu m-am făcut de râs.

placinta zilei

Update: asa e

Am folosit estimări optimiste:

• Somn: Io prefer să dorm 10 ore, dar minimul necesar pt un om normal e 8 ore.
  
• Serviciu: Corporatiştii şi-ar da juma de deget ca să lucreze doar 8 ore pe zi, dar ăsta e standardul constituţional.
  
• In baie: Duşuri şi excremente, exclusiv laba. Io, de exemplu, mă uit la un serial dimineaţa în timp ce mă cac, iar la serviciu joc snake pe veceu, deci timpul meu în baie ar fi dublu, dar păstrez valorile minime.
  
• În bucătărie: Deşi unii oameni mai şi găteşte, nu doar pun un salam între doi jumătăţi de pâine.
  
• Naveta: Io sunt norocos şi fac 45 de min dus-întors pân la serviciu. Dar dacă stai în drumu taberei şi lucrezi în pipera şi nu ai bicicletă, ajungi la 3 ore lejer.
  
• Treburi casnice: Dus gunoiu, aspirat, cumpărat mâncare, reparat clanţa... de-astea. În medie.
  
• Treburi sociale: Citit ştiri, ascultat un album, un episod dintr-un serial pe care-l urmăreşti, o bere rece cu un amic şi în general orice chestie care te ţine în legătură cu societatea.
  
• Timp personal: Suma pauzelor de care ai nevoie ca sa nu innebunesti, inclusiv laba. Nu tre să-ţi dau exemple, pt că ştii la ce mă refer.
  

Ei, şi întrebarea mea este: ce pula mea viaţă e asta când joci de 2 săptămâni diablo în alea 2 ore libere, şi abia ai ajuns la nivelu 23.
Băga-mi-aş pula.

graf

perpedes

Am profitat azi de vremea ciudată ca să mai încerc şi mersul cu transportu în comun. Problema a apărut când mi-am dat seama ca nu mai sunt la curent cu numerele autobuzelor şi mersul metroaielor.

Aşa căcând am compostat cartela la unirii (din curiozitate, la un aparat din-ăla nou cu aspect sefe, care durează de 3 ori mai mult să-ţi scuipe cartela înapoi) am constatat cu uimire ca pasajul între staţiile 1 şi 2 este închis, şi m-am hotărât brusc să-mi bag pula şi să merg pe jos până la gara de nord. La ieşire m-am holbat pe pereţii staţiei să văd un anunţ cum că pasajul s-ar închide, da n-am văzut nimic. Nu zic că nu există, da io n-am văzut niciunu, şi uite-aşa metrorexu mi-a furat o călătorie.
Dar mersul pe jos a fost plăcut. Nu mai practicasem de mult activitatea asta şi mi-am dat seama că pe bicicleta nu ai timp sa vezi nimic din peisaj, pentru că erau multe chestii schimbate faţă de cum le ştiam io. Pe scurt, sunt mai multe şantiere mai mult sau mai puţin abandonate.
Ca de obicei, m-au furat gândurile şi, încercând să ajung pe victoriei, m-am întors pe magheru. De doi ori. Nu m-ar fi deranjat prea tare, dar ploua şi mă grăbeam un pic. Şi m-am mai şi rătăcit de vreo 3 ori şi a trebuit să sun după direcţii, căcăutam o anume clădire.
Uite ce concluzii am tras din mersul pe jos:
1) Pe verde se trece în pas alergator, pt că altfel efectiv trec cu maşinile peste tine. Sau, dacă ai noroc, opresc la juma de centimetru de piciorul tău şi turează motorul.
2) Am o frică mai mare de câini decât ştiam. O fi şi din cauză că între timp am fost muşcat (oarecum) pt prima oară.
3) Oamenii de pe stradă se împart după cum urmează:
I) Oameni de care îmi e frică: oricine cu culoarea pielii între a mea şi a unui negru; tatuajul de închisoare e multiplicator.
II) Oameni cărora le e frică de mine: oricine cu culoarea pielii mai deschisă decât a mea plus babele bibliofile care mă văd cu tricou cu draci şi deduc că sunt satanist.
III) Negrii, cărora bănuiesc că nu le e frică de nimeni după încrederea pe care o emană mersul lor legănat.