specializare

Cum stăteam acum în pula goală şi cu hanoracu cu Iron Maiden (ăla în care Eddie e mort) şi savuram o bere admirând peisajul nocturn (stau la parter) prin geamul întredeschis, îmi trecu prin gând o amintire despre ultima descoperire a cercetătorilor britanici.

Cică devii bun la ceva dacă exersezi 3000 de ore, şi devii cel mai bun din lume dacă exersezi 10000 de ore. La orice. Satriani şi Malmsteen au cel puţin 10000 de ore de cîntat la chitara. Phelps a stat mai mult în apă decât pe uscat. Etc.
Cum mă apropii de vererabila vârsta de 10000 de zile, îmi permit să presupun că sunt cel mai bun din lume la orice am făcut zilnic cel puţin o oră de când m-am născut. Până acum am pe listă:

• Respirat
• Dormit
• Mâncat
• Dezbrăcat gagici din priviri (şi nu numai)

Printre lucrurile la care nu sunt cel mai bun dar sunt bun, pe primul loc ar fi căcatul. Procesul, nu rezultatul. M-am căcat până acum cu o durată medie zilnică de 55 de minute (cine a locuit cu mine poate confirma), deci sunt aproape expert da nu chiar. Câteva din cele mai faine amintiri ale vieţii şi probabil cele mai geniale idei pe care le-am avut se datorează şezutului pe tron.
Însă să ştii şi tu, bă, că cercetătorii britanici au dreptate. Îmi recunosc nepriceperea în faţa experţilor care şi-au dedicat viaţa căcatului şi mă înclin în faţa lor. Noi, ăştia, aspiranţii de a fi căcători profesionişti, putem doar visa la nivelul de căcăciozitate posedat de dânşii. Tot ce putem face este să ne împingem (lutu) în fiecare zi cu mai multă forţă pt ca odată să putem atinge performanţele lor.
Exemplu: Mă căcam azi dimineaţă cu folos în timp ce mă uitam la Colbert şi aveam o conversaţie pe mess cu un biciclist când, după atâta experienţă căcăcioasă, am descoperit un lucru nou: te poţi folosi de frecarea bucilor de colac pentru a le depărta una de alta şi a minimiza astfel efectul de 'biluluţe de căcat prinse în flocii din cur'. V-aş cere zecemii pt pont, da ştiu că n-o să ajungeţi niciodată la valoarea mea, aşa ca n-are rost.
Cu plăcere.