ziua in care prietenii m-au dezamagit pro-fund

Nu ştiu cu cine m-am mai luptat azinoapte în vise, da m-am trezit cu gîtu şi umăru drept înţepenite pe la 4 dimineaţa.
Mi-am imobilizat mîna cu un fular şi am încercat fără succesuri să prăjesc nişte cîrnaţi, după care m-am gîndit să-i cer sfatul prietenului gugăl. Şi gugăl a zis să mă întind pe jos o vreme şi să pun gheaţă pe gît un sfert de oră. Şi sub nici o formă să nu iau aspirină sau să încălzesc zona.
L-am ascultat întocmai. Mi-am trosnit un pic coloana pe covor şi am obţinut mobilitate în mînă cam cît să spăl vasele şi cam atît. În rest mi-am îngheţat gîtul şi am udat fotoliul degeaba.
Atunci am apelat la celălalt prieten bun - berea. Şi berea a considerat că ar fi cazul să mă mai doară şi capul.
După o zi întreagă de dureri din-alea care-ţi taie respiraţia mi-am zis că-mi bag pula şi mai rău de atît nu poate să fie. Aspirină oricum nu aveam da m-am băgat la o baie cu răţuşte şi cu cartea lu alecs (scuze alecs, dacă n-o mai vrei o cumpăr io).
Şi ce să vezi? Imediat după ce am intrat în cadă mi-am dat seama că pot să-mi mişc gîtul cît să citesc. Ba chiar am reuşit să mă spăl pe dinţi şi să mă rad după. În momentu cînd scriu asta aş putea şi să văd dacă intră cineva pe uşă.
Deci, dragii moşului, de-acum înainte cînd aveţi dureri insuportabile nu vă mai repeziţi la bere. Băgaţi-vă la o băiţă cu răţuşte. Şi cu o carte de-a lu alecs.