luni...

...ce zi de căcat...

Primu lucru am văzut fata aia împuşcată în iran. Era pe toate saiturile "premium" de ştiri. Doar n-ar fi pierdut vulturii ăştia necrofagi ocazia să facă hituri... Şi era cu titluri gen "eroina revoluţiei" şi de-astea. Şi-am zis - ce pula mea - dacă e încă pe utub nu poate fi prea violent. Dacă nu ai văzut clipul deja, te implor să nu-l cauţi. Vorbesc serios.
Apoi impotenţa poliţiei din botoşani. Nici mie nu-mi place organu, da cu mizerii de-astea chiar nu sunt de acord.
Şi mai fu ăsta.
Asta ca să vezi în ce lume de căcat trăieşti şi ce mamifer primitiv e omu. Sper să ne depăşească păianjenu la un momentdat, că dacă omu rămâne specie dominantă peste 10000 de ani, io mă sinucid.
Şi ca să-mi fie ziua plouată şi la propriu a trebuit să aleg momentul perfect de plecat acasă dinspre serviciu. Şi am reuşit. Au fost 2(doi) rafale sănătoase de ploaie şi ăştia pe net anunţau furtună la 22:00, aşa că am dedus că am o fereastră de pedalat spre casă pe la 20:00.
Şi m-am pornit. Precaut, cu stopu aprins şi nivelu de estimare a prostiei la volan dublat. Pe aleea menţionată în postu trecut mă gândii să fac şi un test de frâne să văd căcam care-i aderenţa. Aderenţa fu de tot căcatu. Nu căzui de data asta, da jonglai cu ghidonu ca-n filmele cu proşti. Şi când reuşii să mă opresc mă râsăi o vreme de mine, pentru că nu fu nimeni în jur ca să râdă. Şi când mă terminai de râs, mă pornii înapoi la drum mai voios.
Şi voios fusăi şi când trecui cu picioarele în sus prin lacurile de acumulare de la baza străzilor. Pentru că ştiam poziţionarea exactă a gropilor şi nu aveam emoţii prea mari. Şi când urcam cu pinion mai mare panta tot voios eram, pentru că unii şoferi erau de treabă şi mă stropeau cu apă de baltă pe faţă ca să rămân proaspăt.
Îmi trecu voioşia când văzui un căţeluş cum e călcat pe cap.
În rest, drum fără peripeţii. Principala preocupare era să prevăd roşul la semafor şi să încetinesc fără să frânez, pentru ca nu aveam aderenţa pe care o am pe gheaţă de exemplu. Şi asta din cauză că pe stradă, de fiecare dată când plouă, se face o spumă foarte alunecoasă. Tu ai văzut chestia asta? Am mirosit-o azi şi avea iz de detergent. Să fi dat cu detergent pe străzi? De ce-ar face cineva asta? Sau o fi de la uleiurile de la maşini, ploaia acidă şi poluare, în general?
În fine... Şi când îmi calculam io cam în cât timp s-ar usca mozolu ăsta, încep să mă lovească nişte picături. Eram la 3 străzi de casă şi deja mă ofticam c-o să trebuiască să-mi pun tricou la uscat de la faza asta. Şi picăturile dureau din ce în ce mai tare. Mă uitai în sus - nu treceam pe sub pomi, să se scurgă câte-o frunză de-odată. Şi deveneau şi mai dese.
Mă gândii că şansele să plouă a 3-a oară la fel de tare ca primele 2(doi) sînt mici, aşa că continuai. Între cele 2(doi) semafoare unde cugetam io în felu ăsta, ploaia deja mă udase pân la os şi acum îmi strica şi vizibilitatea. După logica "îs deja ud, ce mai contează 5 minute?", continuai să pedalez.
Şi mă învăţai să ţin doar un ochi deschis de-odată, în timp cecelălalt îşi scutură pleoapa de apă. Şi uite-aşa ajunsăi la 2(doi) străzi de casă. Aici ar fi fost chiar aiurea să mă adăpostesc, când mai aveam doar un drum drept şi un viraj la dreapta pân-acas. Şi totuşi, cu vederea asta într-un ochi, şuvoiu de apă care cobora pe lângă borduri spre mine, valurile pe care mi le ridicau maşinile (de ce atunci când plouă şoferii se grăbesc cel mai tare? unde pula mea se grăbesc aşa? dacă parchează maşina în faţa blocului n-o s-o plouă la fel de tare? sau e distracţia asta de a stropi pietonii ghinionişti?) peste glezne şi spuma aia misterioasă, tre să recunosc că m-am temut de câteva ori pentru stabilitatea pe roţi. Da am strâns din dinţi, am mărit viteza cu care alternam scuturatu pleoapelor, şi am ajuns.
Şi tre să-ţi zic că fu o experienţă excelentă. Ca o baie la ştrand, da fără ciuperci pe coaie şi dureri de braţe. Şi fu poate cea mai abundentă ploaie sub care am stat vre-odată. Era ca şi cum te-ai arunca mereu într-o piscină întoarsă cu curu-n sus. Expresia "cu găleata" ar descrie cam un sfert din cât de multă apă mi-a aterizat în cap. Erau cât pe-aci să-mi strice experienţa nişte doamne vânzătoare la librărie care dintr-o poziţie strategică s-au scremut să zbiere un hohot de râs în aşa fel încât să-l aud prin tot ropotu ăla pe care-l lăsasem în spate. Le felicit şi le mulţumesc pe această cale. Apoi un cuplu de ţigănuşi refugiat în scara blocului care a fost foarte hazliu de speriat de sosirea mea. Nu înţeleg de ce un om ud care pedalează prin ploaie e atât de neobişnuit.
Când am intrat în scară mi-am dat seama că eram de 2(doi) ori mai greu decât de obicei. Şi un lucru foarte greu fu să ies din hainele alea, care se lipiseră de mine. Mai ales chiloţii.
Dar principalul motiv pentru care azi a fost o zi de căcat a fost că nu am apucat să-mi cumpăr bere în drum spre casă. Şi după baia fierbinte în care m-am aruncat imediat, nu am mai putut să ies afară. Am încercat să beau ce-a lăsat "colegu" în frigider acu o săptămână, da nu mai e băubilă (nu mai e băubilă, bă! s-o arunci, că pe mine nu mă lasă sufletu). Şi bineînţeles că m-o salvat iubita mea şi după mai multe mutre de-ale mele şi reproşuri gen "nu te gândişi şi tu să mă aştepţi c-o bere rece?" îmi procură nişte timişorene. Mulţumesc, iubita!