13 paşi simpli ca să-ţi adormi copilul

1. În primul rînd, trebuie să îl oboseşti. O porţie de alergat ar trebui să fie suficientă. Ca să îl faci sa alerge, te îndrepţi spre el într-un ritm alert şi faci un zgomot din palme care simulează paşii. O să detecteze instinctiv că ceva îl vînează şi o să fugă entuziasmat în direcţia opusă.
2. Cînd ajunge în capăt îl gîdili puţin, ceea ce o să-l facă să vrea să repete experienţa si va fugi şi în direcţia cealaltă. Am uitat să precizez că traseul trebuie bine planificat anterior şi curăţat de eventualele chestii în care are putea călca şi să-l deturneze de la activitatea de obosire.
3. În funcţie de lungimea traseului, tu o să oboseşti cam dupa 2(doi) ture. El o să mai continue singur de încă 2(doi) ori pe atît. Nu-ţi face griji, o să sară peste tine dacă-l incomodezi. Asigură-te că continui să faci zgomotele precizate le punctul 1.
4. Într-un final, o să-şi dea seama că nu mai e gîdilat. O să te depisteze leşinat pe undeva pe jos şi o să vină cu elan să se arunce pe tine. Aici e un moment crucial. Sfatul meu e să te faci cît mai mic, să-ţi reduci suprafaţa de impact, crescîndu-ţi astfel şansele de supravieţuire. Pune-ţi oasele mai puternice deasupra organelor vitale şi închide ochii.
5. Eşti ok? Nu răsufla uşurat, că nu s-a terminat. Gata cu alergatu, acum eşti la faza de balans. Dacă te-ai protejat cum trebuie ar trebui să ai deja genunchii la piept. Sprijină-l pe el cu pieptul sau umerii pe genunchii tăi şi cu labele picioarelor tale sub scutec îl balansezi cît poţi de bine în aer. Asta le dă o senzaţie de zbor care creează un vertij ce o să contribuie la starea de somnolenţă.
6. Evident că balansul nu a fost suficient. Acum o să înceapă să se învîrtă în loc. Treaba ta e să te asiguri că-şi schimba direcţia de rotaţie din cînd în cînd, altfel o să vomite. Iar cînd îşi pierde echilibrul ar fi drăguţ să nu aibă chestii ascuţite în jur.
7. Ok, pe-acum ar trebui să înceapă să se împleticească, şi nu numai de la ameţeală. Începi să îl întrebi nani? nani?. Nu că ar ajuta la ceva, dar în caz că peste zece ani poate dacă îi zici nani se duce singur să se culce. Nu ştii niciodată...
8. În starea asta ar trebui să-ţi fie destul de uşor să îl ghidezi către un pat. Dacă tot refuză şi nu e obez sau musculos, îl poţi lua pe sus, iar zbaterea din braţele tale o să echivaleze oboseala cu care ai ieşit pe minus. Riscul aici e să te trezeşti cu un deget mare de la piciorul stîng înfipt la tine în ficat.
9. Nu cred că e nevoie, dar hai să-ţi zic: în momentul ăsta toată clădirea în care sunteţi trebuie să fie într-o linişte deplină, nicio sursă de lumină pe o rază de 100m, şi absolut nicio muscă. Telefoanele bănuiesc că le ai demult oprite. Toate aceste precauţii sunt esenţiale pentru ca copilul să nu respingă perna. Semnul bun este atunci cînd şi-a vîrît mîna sub ea, acum poţi trece la punctul următor.
10. Ia pulsul atmosferei şi găseşte un ritm şi o melodie în maxim 10 milisecunde de cînd a pus capul pe pernă, altfel ai stricat tot. Nu îţi face griji de versuri, nimeni nu ştie versurile la nimic. Tacticile stabilite sunt fie să-i povesteşti ce ai mîncat la micul dejun pe notele de la în pădurea cu alune fie să zici pur şi simplu silabe aleatoare pe ritmul de la melc melc codobelc, totul e să nu taci.
11. În afară de cîntat, trebuie să îl asiguri şi în alte moduri că nu l-ai lăsat singur în întuneric. Unul e atingerea. Încă mai are rămăşiţe de energie şi le va consuma dînd spasmatic din picioare. Dacă nu îi oferi stomacul sau coastele tale ca ţintă a şuturilor, nu o să fie niciodată satisfăcut iar tu nu o să mai apuci să joci dota aia, şi-aşa te aşteaptă ăia de o oră.
12. Altă chestie pe care o faci e legănatul. Nu uita de cîntat şi de primit şuturi, toate 3 se fac concomitent. Mai mult decît atît, legănatul şi cîntatul trebuiesc sincronizate. Dacă de exemplu îi cînţi du-m-acasă măi tramvai, începe pe ritmul original, cu vocea piţigăiată şi încet-încet, imperceptibil, răreşte silabele şi coboară tonul vocii. Pare greu, dar pentru că şi ţie ţi se face somn o să ajungi să faci asta oricum, nu necesită prea multă practică.
13. Gata bă, a adormit. Dar stai! Dacă vrei să continue să doarmă tre să îi dai să bea măcar jumate de biberon. Pf, şi l-ai pus tocmai acolo... N-are nimic, trebe doar să-ţi scoţi mîna de sub el şi... ah, a amorţit. Hm, ba tot eşti amorţit. Nu prea îţi mai simţi trupu deloc, în afară de durerea de spate... Ce voiai să faci? Biber... Ce fain curg valurile astea... Şi ce se vede în zare? Crecă... dota... zzz