craciunul

Uite ce cred eu că e crăciunul, cu zero documentare, doar cu păreri proprii.
Crăciunul, adică ziua de 25 decembrie, nu e sărbătoarea lui isus. El doar şi-a însuşit-o, cum şi-a însuşit şi iliescu revoluţia. Când trăia isus, crăciunul era o sărbătoare mai veche pentru el decât e isus vechi pentru noi. Oamenii sărbătoreau deja crăciunul de mii de ani.
Vedeţi, după ce au inventat agricultura şi nu mai umblau de colo colo să caute mâncare, oamenii s-au trezit cu o grămadă de timp liber. Şi, când nu aveau ce face, se uitau la cer şi se gândeau, cu creierul lor proaspăt evoluat din proteine bine gătite. Şi concluzia unanimă peste tot pe glob a fost că soarele e o chestie extraordinară. Când răsare aduce lumină şi căldură, când nu e după nori oamenii sunt instinctiv mai fericiţi pentru că ştiu că nu trebuie să caute adăpost. Când e mai slab în timpul iernii nu se mai coc recoltele, ceea ce înseamnă că tot soarele le face şi mâncarea.
Şi tot urmărind aşa soarele, au observat că, undeva pe echivalentul lui 25 decembrie în calendarul lor, noaptea este cea mai lungă în fiecare an. Ceea ce înseamnă că soarele face o pauză de ţigară. Şi, ca să-l imbuneze să se întoarcă şi să le dea din nou lumină, căldură, siguranţă şi mâncare, oamenii au început să-i ţină serbări. Fără isus, fără dumnezeu, probabil fără măcar să aibă un mijloc de comunicare eficient sau o denumire pentru soare.
Isus ăsta era un tip fie autist savant, fie mare orator, fie extraordinar lider politic, dar era doar un tip. Şi avea ideea asta revoluţionară, că ce-ar fi să fim de treabă, chestie care îi confuza teribil pe oameni. Păi cum să fiu de treabă? Să zică lumea că sunt fraier şi să-mi dea vecinul în cap şi să-mi ia oaia? Păi nu, a zis isus, că dacă eşti de treabă, nu mai contează oaia, că tu mergi în rai, unde e super şi vecinul merge în iad, unde e nasol. Şi oamenii au zis: A, da? Atunci dă-l în pula mea pe vecin, ia să fiu io de treabă ca să meargă el în iad şi să-i fie nasol. Păi nu, zice iar isus, ideea nu e asta, ideea e să fim toţi de treabă şi să nu mai dea nimeni în cap nimănui.
Ideea a fost atât de revoluţionară, încât s-a răspândit pe tot globul. Sau ar fi fost, dacă nu ar mai fi avut-o alţii cu multe mii de ani înainte, cum ar fi budha şi confucius. Dar pt că isus era mai nou şi mai hip, i-a cam înlocuit pe ceilalţi. Şi asta e un lucru bun. Nu s-a atins încă masa critică de oameni de treabă şi încă sunt destui care îşi doresc de la isus doar să moară vecinul şi să ajungă în iad. Dar faptul că din ce în ce mai mulţi oameni îşi doresc să fie de treabă e excelent.
Numai că, ca orice lucru bun, s-au găsit aproape imediat unii să profite de el. Mă refer la biserică şi mai nou la corporaţii. Ăştia au deturnat crăciunul exact cum a deturnat iliescu revoluţia. Şi, din nou, nu e nimic rău în asta. Dacă oamenii sunt mai fericiţi crezând că, dacă dau bani popei şi cumpără cadouri, li se şterg păcatele, foarte bine. Doar că asta nu e sărbătoarea lui isus, nici a lui moş crăciun, ci e un obicei care există de când civilizaţia şi nu contează cum şi ce urezi şi cum te inchini sau nu te inchini, contează să te bucuri că eşti om şi să te recunoşti infim în faţa universului.