imobiliare

Vezi un bloc. Blocul are 10 etaje.
La parter e un coafor abandonat.
Primul etaj e nelocuit. Proprietarii sunt plecaţi din ţară şi încearcă să îl inchirieze din 2008, fără să scadă preţul.
Patru etaje sunt locuite de pensionari dintotdeauna. Ocupaţia lor e sa vegheze blocul şi să ude florile de pe scară.
La ultimul etaj stau studenţi, că e chiria mai ieftină. Ocupaţia lor e să atragă gândacii prin tot blocul şi să ii scandalizeze pe pensionari cu orice ocazie.
Celelalte patru etaje sunt ocupate de familii apte de munca.
Un etaj e cu asistaţii social. Pensionaţi anticipat, handicapaţi doar în acte şi săraci intenţionat. Ocupaţia lor e să ţină pe linia de plutire birtul de la colţ.
Un etaj e cu oameni fără ocupaţie. Nu au muncit niciodată şi nici nu au de gând. Nu se inghesuie la deszăpezire, dar se plang mereu de starea blocului. Nu se ştie din ce traiesc, dar nu platesc niciodată întretinerea, lucru care ii terorizează pe pensionari, care deşi folosesc 3 sferturi din pensie ca să fie la zi cu cheltuielile se tem că o să li se taie căldura la iarna.
În două etaje stă clasa muncitoare.
Un etaj e de bugetari. Ocupaţia lor e sa ocupe toate locurile de parcare întorcandu-se primii de la serviciu şi să stea la bârfă în faţa blocului majoritatea zilelor sub pretextul că şi-ar supraveghea copiii la joacă. Ei se consideră proprietarii exclusivi ai blocului.
Etajul rămas e cu muncitori la privat. Nu se ştie ce e cu ei, pentru că nimeni nu îi vede vreodată. Pleacă la serviciu cu noaptea în cap ca să evite traficul şi să îşi lase copiii la grădiniţă şi se întorc târziu, prea obosiţi ca să socializeze cu vecinii. Toată lumea din bloc e de acord ca sunt plini de bani şi conspiră să vândă ţara străinilor.