De când mă ştiu, de fiecare dată când ceva ce experimentez mi se pare interesant, îmi fac o notă mentală să împărtășesc asta cu cineva. E aproape instinctiv, parcă dacă nu spui altei persoane ce ai trăit, e ca și cum nu s-a întâmplat.
Și acea persoană care îmi răsare în minte e întotdeauna, în ordinea disponibilității: iubita, prietenul cel mai bun, tata.
Acum iubită nu am avut mereu, nu am calculat, dar cred ca mai mult de jumate din timpul dintre adolescență și acum am fost fără o iubită.
Un prieten a existat ceva mai mult, dar după anii de facultate, când fiecare și-a văzut de rostul lui, și cum colegii de serviciu nu au fost niciodată o opțiune serioasă de prietenie, a cam ieșit din ecuație noțiunea. Pentru că prieten consider pe cineva aproape de iubită, în sensul că te vezi cu el/ea în majoritatea zilelor din fiecare săptămână, și e o chestie care te umple de confort emoțional. Nu s-a mai întâmplat asta de mulți ani, nu cu frecvența așteptată oricum.
Așa că adesea rămânea tata. În special pe chestiile de nișă, chestiile pentru care de la el am dobândit interes, era ca o plasă de salvare care îmi spunea că nu am experimentat o chestie degeaba, nu am pierdut timpul aiurea, mi s-a întâmplat ceva constructiv. Ei, tata nu mai e, prietenii nu mai sunt o opțiune, iubitele s-au terminat și mi-am pierdut interesul, așa ca mi-a rămas doar acest blog pe care nu-l citește nimeni.
Dar tot e mai bine decât nimic. Nu țin să mă lamentez că sunt deprimat, doar că abia acum mi-am dat seama de ce sunt.
Totuși, încă am instinctul ăla că tre să-i zic cuiva. Subconștientul știe că nu mai am cui, dar tot încearcă să caute soluții. Și mai nou mi-a oferit o a patra opțiune: fi-miu! Da, domnule creier, sunt de acord! Anul ăsta merge la școală și îmi dau seama că deja mă consult cu el pe chestii care mă interesează. Și el face aceeași chestie ca mine, ba chiar mai mult, mereu vrea să spună ce a descoperit tuturor, nu e mulțumit doar cu mine, sau cu primul dinsponibil să-l asculte.
Deci cred că o să fiu bine. Dar tot îmi lipsește tata, și așa va fi mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
tu ce zici?