asa e(2)

aşa e

tarani

Nici n-am ieşit bine din scară azi dimineaţă, şi mi s-a întamplat un eveniment la care altă dată aş fi făcut spume la gură de nervi.

După ce-am mai mers un pic mi-am dat seama de asta. Şi am realizat că m-am desensibilizat total la chestii de-astea. Înainte opream lângă sau îi prindeam la semafor şi îi luam la rost până mă plictiseam. Ideea era că dacă ţip la ei suficient de mult, data viitoare o să ţină minte şi o să se asigure de 2(doi) ori sau n-o să mai facă tâmpenii. Io sunt un fel de erou, aşa.
Unii nu ziceau nimic (ăia mai bătrâni), alţii murmurau ceva fără sens (ăia mai emotivi) şi cei mai mulţi scoteau o rangă de sub scaun şi ieşeau la bătaie. Nimeni nu a recunoscut niciodată că a greşit. De cerut scuze nu se pune problema...
Cu timpu mi s-a făcut din ce în ce mai silă de confruntări de-astea. Acum văd că idioţii nu mai au absolut nici un efect asupra mea. Şi nu fac asta intenţionat. Pur şi simplu nu mă mai afectează. Îi accept ca pe ceva firesc, merg mai departe şi sper ca data viitoare să nu mă trântească cu tâmpla de bordură. Nu poate fi un sentiment prea plăcut să mor.
Aici o să citez din jurnalu intim şi personal pe care l-am ţinut aproape 2(doi) zile: Ce ma sperie la rutina asta e ca poate ma plesneste o masina in timp ce sunt visator si mor fara sa-mi dau seama. Prefer sa mor suferind decat sa ma trezesc pe neasteptate ca nu mai exist.

Acum mă enervez căcând mă duc să-mi cumpăr bere (s-o scumpit berea, apropo) şi trec pe lângă o tânără mămică şi încerc să trag cu ochiu la urâţenia din cărucior - pe care o plimbă prin cel mai puţin zgomotos cartier din capitală - ca să văd în ce poziţie caraghioasă mai doarme, trece pe lângă noi un puşti cu o motoretă din-aia pt care nu-ţi trebe permis şi ne lasă pe toţi cu urechile ţiuind şi copilu se trezeşte şi începe să plângă.

În altă ordine de idei, mai are şi altcineva erecţie când ascultă Zeppelin?

asea...

N-am mai scris de mult (demult? de mult? de-mult-timp. da, e de mult. sau?...) asa ca o să încerc să-mi aduc aminte ce chestii am mai văzut şi mi s-au părut interesante şi să le exagerez cât pot.

1. Ieri am plecat după un suc (pe bune; mâncasem un pepene şi n-am vrut să mă risc cu altceva...) şi am uitat să iau cheia la mine. Şi interfonu nu merge de ceva vreme. Şi era ora siestei de duminică după-masa.
Am încercat toate combinaţiile care mi-au venit în minte la interfon. Apoi am zis să încerc uşa din spate, o fi deschisă. Cu ocazia asta am aflat că blocu e mai lat decât pare. Era închisă.
Până la urmă m-am aşezat pe scară cu sucu, am rupt un colţ de pâine şi am aşteptat. Şi am tot aşteptat ca prostu cel puţin juma de oră, tresărind la fiecare zornăit de chei. Da nu era bai. Nu mă grăbeam nicăieri. Mie de obicei îmi place să privesc lumea de pe stradă. Singuru lucru bun la avut geam spre stradă e că poţi face lejer people watch. Mai ales dacă stai la 10. Când mă întorc de la serviciu, al doilea lucru pe care-l fac e să mă înfig în pervaz. Chiar şi juma de minut, poate surprind un personaj interesant. Primu e să desfac o bere.
No, şi la un momentdat o parcat o maşină fix în faţa mea. Erau în e 2(doi) familii care probabil faceau carpul întorcându-se de la ţară. O familie se debarca şi părinţii celeilalte o ajutau cu bagajele în timp ce copii - respectiv o blondă arătoasă, cel puţin anu 3 de liceu - aşteptau cuminţi pe scaunu pilotului ca s-o studiez io.
Şi în timp ce-mi dam cu părerea despre ce fel de muzică ascultă şi ce formă-i au sfârcurile, deodată şi-a îndesat un deget în nas. Na, mă gândeam, poate-o mănâncă pe interior. Dar ea, foarte relaxată şi privind în continoare în gol, scoate minereul şi, printr-o mişcare atât de elegantă încât m-a naucit, îl degajează pe banda rulantă - respectiv limba - şi suge din el cu poftă.
M-a bufnit râsul şi m-am întors cu faţa la interfon ca să nu mă observe, dar am continuat s-o văd în geam. Şi fata continua să foreze acolo. Mi-am dat seama că are exerciţiu pentru că gestul era 80% reflex. Nu cred că era conştientă de ce face. Şi mişcarea degetelor - absolut sublimă: biluţa, încă amorfă, îi ieşea din nas şi printr-o arcuire care-mi aducea aminte de un plonjon la trambulină stil ghemuit (pentru că, aproape insesizabil, mucul lua formă sferică atunci când şi degetul mare se implica în procesul extracţiei) ateriza în gură aproape fără strop, unde era supt cu plăcere, după care procesul se relua.

2. Azi am pedalat ca un căpiat şi am batut recordurile de dus şi de întors de la serviciu, în condiţiile în care merida n-o fost unsă de mine încă. 14 respectiv(azi îmi place să zic respectiv) 17 minute cu tot cu stat la nişte semafoare. O fi din cauză că traficu s-a mutat pe şoselele patriei.

3. Cică o nuntă la biserică costă nr de meleoane invers proporţional cu distanţa faţa de centrul capitalei. Pe ţiganii ăia care se însurau azi la biserica aia de lângă mitropolie pe care vin nemţii cu autocarele s-o viziteze şi în faţa căreia parcaseră o limuzină (albă) lungă de vreo 8 geamuri oare cât i-o fi costat?

4. Am visat acu vreo 2(doi) nopţi demonstraţia riguroasă a faptului că nu există extratereştri şi am zis că tre s-o pun neapărat pe blog, da între timp am uitat-o. Deh.

Pe măsură ce beau o să-mi mai amintesc chestii.

luni...

...ce zi de căcat...

Primu lucru am văzut fata aia împuşcată în iran. Era pe toate saiturile "premium" de ştiri. Doar n-ar fi pierdut vulturii ăştia necrofagi ocazia să facă hituri... Şi era cu titluri gen "eroina revoluţiei" şi de-astea. Şi-am zis - ce pula mea - dacă e încă pe utub nu poate fi prea violent. Dacă nu ai văzut clipul deja, te implor să nu-l cauţi. Vorbesc serios.
Apoi impotenţa poliţiei din botoşani. Nici mie nu-mi place organu, da cu mizerii de-astea chiar nu sunt de acord.
Şi mai fu ăsta.
Asta ca să vezi în ce lume de căcat trăieşti şi ce mamifer primitiv e omu. Sper să ne depăşească păianjenu la un momentdat, că dacă omu rămâne specie dominantă peste 10000 de ani, io mă sinucid.
Şi ca să-mi fie ziua plouată şi la propriu a trebuit să aleg momentul perfect de plecat acasă dinspre serviciu. Şi am reuşit. Au fost 2(doi) rafale sănătoase de ploaie şi ăştia pe net anunţau furtună la 22:00, aşa că am dedus că am o fereastră de pedalat spre casă pe la 20:00.
Şi m-am pornit. Precaut, cu stopu aprins şi nivelu de estimare a prostiei la volan dublat. Pe aleea menţionată în postu trecut mă gândii să fac şi un test de frâne să văd căcam care-i aderenţa. Aderenţa fu de tot căcatu. Nu căzui de data asta, da jonglai cu ghidonu ca-n filmele cu proşti. Şi când reuşii să mă opresc mă râsăi o vreme de mine, pentru că nu fu nimeni în jur ca să râdă. Şi când mă terminai de râs, mă pornii înapoi la drum mai voios.
Şi voios fusăi şi când trecui cu picioarele în sus prin lacurile de acumulare de la baza străzilor. Pentru că ştiam poziţionarea exactă a gropilor şi nu aveam emoţii prea mari. Şi când urcam cu pinion mai mare panta tot voios eram, pentru că unii şoferi erau de treabă şi mă stropeau cu apă de baltă pe faţă ca să rămân proaspăt.
Îmi trecu voioşia când văzui un căţeluş cum e călcat pe cap.
În rest, drum fără peripeţii. Principala preocupare era să prevăd roşul la semafor şi să încetinesc fără să frânez, pentru ca nu aveam aderenţa pe care o am pe gheaţă de exemplu. Şi asta din cauză că pe stradă, de fiecare dată când plouă, se face o spumă foarte alunecoasă. Tu ai văzut chestia asta? Am mirosit-o azi şi avea iz de detergent. Să fi dat cu detergent pe străzi? De ce-ar face cineva asta? Sau o fi de la uleiurile de la maşini, ploaia acidă şi poluare, în general?
În fine... Şi când îmi calculam io cam în cât timp s-ar usca mozolu ăsta, încep să mă lovească nişte picături. Eram la 3 străzi de casă şi deja mă ofticam c-o să trebuiască să-mi pun tricou la uscat de la faza asta. Şi picăturile dureau din ce în ce mai tare. Mă uitai în sus - nu treceam pe sub pomi, să se scurgă câte-o frunză de-odată. Şi deveneau şi mai dese.
Mă gândii că şansele să plouă a 3-a oară la fel de tare ca primele 2(doi) sînt mici, aşa că continuai. Între cele 2(doi) semafoare unde cugetam io în felu ăsta, ploaia deja mă udase pân la os şi acum îmi strica şi vizibilitatea. După logica "îs deja ud, ce mai contează 5 minute?", continuai să pedalez.
Şi mă învăţai să ţin doar un ochi deschis de-odată, în timp cecelălalt îşi scutură pleoapa de apă. Şi uite-aşa ajunsăi la 2(doi) străzi de casă. Aici ar fi fost chiar aiurea să mă adăpostesc, când mai aveam doar un drum drept şi un viraj la dreapta pân-acas. Şi totuşi, cu vederea asta într-un ochi, şuvoiu de apă care cobora pe lângă borduri spre mine, valurile pe care mi le ridicau maşinile (de ce atunci când plouă şoferii se grăbesc cel mai tare? unde pula mea se grăbesc aşa? dacă parchează maşina în faţa blocului n-o s-o plouă la fel de tare? sau e distracţia asta de a stropi pietonii ghinionişti?) peste glezne şi spuma aia misterioasă, tre să recunosc că m-am temut de câteva ori pentru stabilitatea pe roţi. Da am strâns din dinţi, am mărit viteza cu care alternam scuturatu pleoapelor, şi am ajuns.
Şi tre să-ţi zic că fu o experienţă excelentă. Ca o baie la ştrand, da fără ciuperci pe coaie şi dureri de braţe. Şi fu poate cea mai abundentă ploaie sub care am stat vre-odată. Era ca şi cum te-ai arunca mereu într-o piscină întoarsă cu curu-n sus. Expresia "cu găleata" ar descrie cam un sfert din cât de multă apă mi-a aterizat în cap. Erau cât pe-aci să-mi strice experienţa nişte doamne vânzătoare la librărie care dintr-o poziţie strategică s-au scremut să zbiere un hohot de râs în aşa fel încât să-l aud prin tot ropotu ăla pe care-l lăsasem în spate. Le felicit şi le mulţumesc pe această cale. Apoi un cuplu de ţigănuşi refugiat în scara blocului care a fost foarte hazliu de speriat de sosirea mea. Nu înţeleg de ce un om ud care pedalează prin ploaie e atât de neobişnuit.
Când am intrat în scară mi-am dat seama că eram de 2(doi) ori mai greu decât de obicei. Şi un lucru foarte greu fu să ies din hainele alea, care se lipiseră de mine. Mai ales chiloţii.
Dar principalul motiv pentru care azi a fost o zi de căcat a fost că nu am apucat să-mi cumpăr bere în drum spre casă. Şi după baia fierbinte în care m-am aruncat imediat, nu am mai putut să ies afară. Am încercat să beau ce-a lăsat "colegu" în frigider acu o săptămână, da nu mai e băubilă (nu mai e băubilă, bă! s-o arunci, că pe mine nu mă lasă sufletu). Şi bineînţeles că m-o salvat iubita mea şi după mai multe mutre de-ale mele şi reproşuri gen "nu te gândişi şi tu să mă aştepţi c-o bere rece?" îmi procură nişte timişorene. Mulţumesc, iubita!