1. Stai în pula goală la televizor şi mai devreme sau mai tîrziu începi sa te joci cu ea. E legea naturii.
2. În timpu reclamelor îţi dai seama că ţii în mînă o pulă sculată. Preferabil a ta.
3. O vorbă din bătrîni spune ca nu e bine să o laşi aşa sculată fără să-i faci nimic. Practic nu ai de ales.
4. Cauţi "porno" pe gugăl. Rezultatele sunt de 2 tipuri: incredibil de scîrboase şi milioane de popupuri. Între timp pula adoarme la loc, dar e prea tîrziu acum ca să dai înapoi. O scoli cu mîna stîngă, că dreapta e pe maus.
5. Într-un final găseşti un sait mai serios, cu galerii grupate pe categorii. Încerci să eviţi să te uiti la alea cu scatofili, grăsane, bunicuţe şi ghei pînă scrolezi la teen.
6. Iei galeriile la rînd în timp ce mîna stîngă îşi continuă treaba. Posibilităţile sunt nelimitate. Imaginaţia îţi zburdă. Nimic nu e imposibil.
7. După o vreme nici nu te mai uiţi la poze. Imaginaţia preia controlul. Îţi aduci aminte o partidă bună pe care ai avut-o cu o fostă, pe care o combini cu altă partidă şi altă fostă şi adaugi nişte cristina hendrix. Viaţa e frumoasă! După laba asta o să te apuci să faci lucruri, să vezi lumea, să te împaci cu toate fostele, să devii preşedintele americii.
8. O oră jumate mai tîrziu, îţi vine în sfîrşit să termini în timpul unei poziţii pe care n-ai încercat-o niciodată în realitate. Îţi dai seama că în impulsul momentului ai uitat să-ţi pregăteşti şerveţelele. Ai un moment de panică. Te uiţi disperat în jur după o cîrpă, ceva. Contemplezi ideea de a termina pe jos, oricum tot tu faci curat.
9. În final îţi vine ideea genială: scoţi o şosetă şi termini în ea. Numai că după atîta frecat s-a adunat o grămadă de spermă, şi dă pe lîngă. Scoţi şi şoseta cealaltă.
10. Transpirat, extenuat, leşinat în pat, te uiţi la pula stoarsă şi te întrebi ce e în neregulă cu tine. Unde ai greşit în viaţă de ai ajuns aşa un ratat? Te duci la baie, te uiţi lung şi mustrător în oglindă, te speli un pic, verşi cîteva lacrimi, te uiţi iar în oglindă, te cerţi cu voce tare, te întorci în pat şi te culci.
Se afișează postările cu eticheta texte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta texte. Afișați toate postările
miercuri, 25 mai 2011
miercuri, 27 aprilie 2011
cel mai placut sentiment
E atunci cînd simţi ceva uscat şi zgrunţuros în nas şi cînd începi operaţiunea de extragere îţi dai seama că e ataşat şi de o bucată lungă gelatinoasă, poate cu nişte sînge la capăt, care e înfiptă adînc în cavitate şi, pe măsură ce iese, nara se desfundă.
Şi după ce l-ai scos cu succesuri îl ascunzi în părul celei mai apropiate persoane şi te lansezi într-un rîs isteric care creşte în intensitate cînd ăla îşi ia faţa de bou nedumerit.
La mulţi ani mie! Să-mi cresc mare.
Şi după ce l-ai scos cu succesuri îl ascunzi în părul celei mai apropiate persoane şi te lansezi într-un rîs isteric care creşte în intensitate cînd ăla îşi ia faţa de bou nedumerit.
La mulţi ani mie! Să-mi cresc mare.
marți, 12 aprilie 2011
idee geniala
Vrei să fumezi în casă şi cînd deschizi geamul ţi se răcesc mîinile pe tastatură? N-ai nici o grijă, iO a găsit soluţia:
Ţine-te de coaie! În felu ăsta împuşti doi iepuri: îţi creşte fertilitatea şi ai mănuşi naturale. De-aia ţi-a dat Satana doi mîini şi doi coi. Ne-au trebuit jdemii de ani pînă să se nască un geniu ca mine care să facă legătura.
E drept, nu reuşesc să cuprind tot coiul în palmă, dar îl mîngîi pe toate părţile şi în felul ăsta mă şi palpez şi pot să depistez cancerul. 3 iepuri!!
Ţine-te de coaie! În felu ăsta împuşti doi iepuri: îţi creşte fertilitatea şi ai mănuşi naturale. De-aia ţi-a dat Satana doi mîini şi doi coi. Ne-au trebuit jdemii de ani pînă să se nască un geniu ca mine care să facă legătura.
E drept, nu reuşesc să cuprind tot coiul în palmă, dar îl mîngîi pe toate părţile şi în felul ăsta mă şi palpez şi pot să depistez cancerul. 3 iepuri!!
duminică, 10 aprilie 2011
culmea ADHD-ului
Să te duci la baie ca să te speli pe mîini şi să te trezeşti cu pula scoasă deasupra veceului încercînd să te pişi deşi nu-ţi vine.
joi, 9 decembrie 2010
tu zici e-uri, fumat pasiv si stil de viata nesanatos si io zic muie! - PARTEA DOI -
Contraexemplu: Dl. Dr. Eugen Mavrodin. Dl. dr. nu este medic, ci este doctor în filosofie şi profesor de antropologie la Universitatea Bucureşti, dar asta nu înseamnă că este ignorant în ceea ce priveşte domeniul medical.
Dimpotrivă, dl. dr. Mavrodin se consideră un mic specialist atît în nutriţionism cît şi în vastul domeniu al medicinei alternative - în special homeopatie. De asemenea, dl. dr. Mavrodin este cunoscut în cercurile academice ca un mare susţinător al tehnologiilor verzi. În această privinţă, dl. dr. nu scapă absolut nici o ocazie de a semna o petiţie online (sau chiar şi pe hîrtie) împotriva diverselor companii poluante. Deşi este o fire modestă, dl. dr. Mavrodin recunoaşte din cînd în cînd ca a pus un umăr important la suspendarea proiectului de la Roşia Montană, mai ales ţinînd cont de faptul că a fost la toate concertele pe care Luna Amară le-a susţinut acolo.
În ceea ce priveşte religia, dl. dr. Mavrodin este un agnostic declarat, dar şi un practicant al ezoterismului.
Dl. dr. Mavrodin este un proponent viguros al stilurilor de viaţă eco-friendly şi este convins că prin educaţie corespunzătoare omenirea poate evolua într-o familie universal fericită. Prietenii apropiaţi l-au auzit de cîteva ori spunînd cu o hotărîre dezarmantă că are de gînd să trăiască 130 de ani, urmînd un regim special conceput chiar de el şi respectînd dozele zilnice de boli diluate în apă. Ne permitem să conspectăm cîteva din obiceiurile zilnice ale dl. dr. Mavrodin, studiate şi bogat documentate ştiinţific:
- dl. dr. Mavrodin practică somnul polifazic; în felul acesta se menţine de 3 ori mai odihnit decît oamenii de rînd şi are mai mult timp pt studiu pe Wikipedia; ocazionalele adormiri cu faţa în farfuria cu supă de soia sunt efecte secundare tolerabile;
- principala grupă nutriţională din alimentaţia dl. dr. Mavrodin sunt fibrele; un avantaj esenţial al acestui regim este constipaţia - dl. dr. se cacă o dată la 4 zile, ceea ce îi permite să economisească apă de closet (ca să nu mai menţionăm apa cu care s-ar spăla pe mîini de 3 ori după) vitală pt supravieţuirea planetei-mamă;
- dl. dr. Mavrodin nu bea niciodată produse pe bază de alcool şi nu tolerează fumul de ţigară; e adevărat totuşi că la ocazii deosebite, cum ar fi revelionul, dl. dr. se complace să bea cîte o bere fără alcool;
- dl. dr. Mavrodin este un mare susţinător al sexului liber; cu toate că a făcut o singură dată sex, în clasa a 7-a, cu o verişoară obeză pe care a surprins-o cînd ieşea din duş; ca să suplinescă lipsa fetelor care-i împărtăşesc opinia despre sex, dl. dr. îşi comandă jucării vibrante de pe internet, dar numai după ce se asigură că sunt făcute cu plastic reciclabil.
Dl. dr. Eugen Mavrodin va muri mîine dimineaţă, la ora 04:33, într-un tragic accident de lift, la vîrsta de 29 de ani şi 71 de zile. Ultimul său gînd va fi imaginea unei puli păroase desenată pe oglinda din lift, pe care-şi imagina cum o suge, cînd uşile liftului i-au prins gîtul pe neaşteptate şi liftul a pornit singur, decapitîndu-l.
Dimpotrivă, dl. dr. Mavrodin se consideră un mic specialist atît în nutriţionism cît şi în vastul domeniu al medicinei alternative - în special homeopatie. De asemenea, dl. dr. Mavrodin este cunoscut în cercurile academice ca un mare susţinător al tehnologiilor verzi. În această privinţă, dl. dr. nu scapă absolut nici o ocazie de a semna o petiţie online (sau chiar şi pe hîrtie) împotriva diverselor companii poluante. Deşi este o fire modestă, dl. dr. Mavrodin recunoaşte din cînd în cînd ca a pus un umăr important la suspendarea proiectului de la Roşia Montană, mai ales ţinînd cont de faptul că a fost la toate concertele pe care Luna Amară le-a susţinut acolo.
În ceea ce priveşte religia, dl. dr. Mavrodin este un agnostic declarat, dar şi un practicant al ezoterismului.
Dl. dr. Mavrodin este un proponent viguros al stilurilor de viaţă eco-friendly şi este convins că prin educaţie corespunzătoare omenirea poate evolua într-o familie universal fericită. Prietenii apropiaţi l-au auzit de cîteva ori spunînd cu o hotărîre dezarmantă că are de gînd să trăiască 130 de ani, urmînd un regim special conceput chiar de el şi respectînd dozele zilnice de boli diluate în apă. Ne permitem să conspectăm cîteva din obiceiurile zilnice ale dl. dr. Mavrodin, studiate şi bogat documentate ştiinţific:
- dl. dr. Mavrodin practică somnul polifazic; în felul acesta se menţine de 3 ori mai odihnit decît oamenii de rînd şi are mai mult timp pt studiu pe Wikipedia; ocazionalele adormiri cu faţa în farfuria cu supă de soia sunt efecte secundare tolerabile;
- principala grupă nutriţională din alimentaţia dl. dr. Mavrodin sunt fibrele; un avantaj esenţial al acestui regim este constipaţia - dl. dr. se cacă o dată la 4 zile, ceea ce îi permite să economisească apă de closet (ca să nu mai menţionăm apa cu care s-ar spăla pe mîini de 3 ori după) vitală pt supravieţuirea planetei-mamă;
- dl. dr. Mavrodin nu bea niciodată produse pe bază de alcool şi nu tolerează fumul de ţigară; e adevărat totuşi că la ocazii deosebite, cum ar fi revelionul, dl. dr. se complace să bea cîte o bere fără alcool;
- dl. dr. Mavrodin este un mare susţinător al sexului liber; cu toate că a făcut o singură dată sex, în clasa a 7-a, cu o verişoară obeză pe care a surprins-o cînd ieşea din duş; ca să suplinescă lipsa fetelor care-i împărtăşesc opinia despre sex, dl. dr. îşi comandă jucării vibrante de pe internet, dar numai după ce se asigură că sunt făcute cu plastic reciclabil.
Dl. dr. Eugen Mavrodin va muri mîine dimineaţă, la ora 04:33, într-un tragic accident de lift, la vîrsta de 29 de ani şi 71 de zile. Ultimul său gînd va fi imaginea unei puli păroase desenată pe oglinda din lift, pe care-şi imagina cum o suge, cînd uşile liftului i-au prins gîtul pe neaşteptate şi liftul a pornit singur, decapitîndu-l.
tu zici e-uri, fumat pasiv si stil de viata nesanatos si io zic muie!
Contraexemplu: Nea Mărin e din Băşenii de Sus şi e beţivul satului.
Nea Mărin se trezeşte foarte de dimineaţă pentru că are somnul calm şi profund, aşa că la ora 7 e primu în cîrciuma de la intersecţie şi prinde mic-dejunul campionilor: o vodcă dublă (de fapt etanol industrial, da tot aia-i). După încă cîteva mic-dejunuri şi juma de pachet de Snagov, nea Mărin face o pauză ca să-şi pună nişte untură pe pîine, să nu-l mai roadă stomacu, după care începe repriza doi.
Nea Mărin e om muncitor şi la sfîrşitul săptămînii, cînd vin copiii băşinoşilor să ajute la treburile agricole, pune şi el umăru şi e plătit cu ziua, de-aia-şi permite să bea "vodcă". Totuşi, cînd nu-i nimic de lucrat sau de furat, trebuie să se mulţumească cu alcool sanitar diluat. Aia e perioada lui de refacere, în care se "dezinfectează pe interior", cum îi place lui să glumească.
Înainte de masa zilei, pachetul de Snagov i se termină, şi pînă-i vin nepoţii de la oraş în vizită cu un cartuş nou o să trebuiască să se mulţumească cu bălegar uscat rulat în foi de ziar. Dar după masa copioasă aproape că nici nu simte diferenţa - a avut noroc şi a mai găsit o ceapă semidegerată prin beci pe care a spart-o cu pumnu şi a sărat-o bine cu o piatră de sare şi a mîncat-o cu o coajă de mălai. S-a răsfăţat un pic, dar recunoaşte că a meritat pe deplin.
Ca ziua să fie perfectă, nea Mărin se întoarce la bardezi, exact cînd vin şi băşinoşii însuraţi ca să scape de neveste. Şi cu ocazia asta mai apucă şi el să schimbe o vorbă, să afle "ce făcu Ştiinţa" şi să-l înjure un pic pe Iliescu. Sau Văcărescu. Sau care Dracu (doamne, iartă-mă) o mai fi preşedinte.
Şi stă aşa la poveşti pînă pe la {cînd vine sor-sa să-l tîrască acasă, că face familia de rîs / cînd încearcă să ajungă singur acasă şi cade leşinat într-un şanţ / cînd îl aruncă afară în şuturi cîrciumăreasa şi adoarme cu faţa în pămînt şi curu în sus în faţa crîşmei (caz ideal)} seara. A fost o zi bună, aproximativ la fel ca ziua de ieri şi ca orice zi din ultimii 25 de ani, de cînd a fost dat afară de la cooperativă şi nevastă-sa a fugit din sat cu copiii.
Nea Mărin o să moară pe 17 ianuarie 2033, la frageda vîrstă de 71 de ani. Cauza morţii va fi hipertermia - moş Mărin nu se va mai trezi din somnul lui profund din faţa cîrciumei de la colţ pentru că soarele puternic de iarnă îi va încălzi curul pînă la temperatura de fierbere a sîngelui şi îi va topi inima artificială în mod ireparabil. Ultimul lui gînd va fi deliciosul gust de trabuc din insecticid praf rulat în ecran lecede-taciscrin pe care îl are permanent în gură de cînd a terminat cartuşul de Snagov din săptămîna aia.
Nea Mărin se trezeşte foarte de dimineaţă pentru că are somnul calm şi profund, aşa că la ora 7 e primu în cîrciuma de la intersecţie şi prinde mic-dejunul campionilor: o vodcă dublă (de fapt etanol industrial, da tot aia-i). După încă cîteva mic-dejunuri şi juma de pachet de Snagov, nea Mărin face o pauză ca să-şi pună nişte untură pe pîine, să nu-l mai roadă stomacu, după care începe repriza doi.
Nea Mărin e om muncitor şi la sfîrşitul săptămînii, cînd vin copiii băşinoşilor să ajute la treburile agricole, pune şi el umăru şi e plătit cu ziua, de-aia-şi permite să bea "vodcă". Totuşi, cînd nu-i nimic de lucrat sau de furat, trebuie să se mulţumească cu alcool sanitar diluat. Aia e perioada lui de refacere, în care se "dezinfectează pe interior", cum îi place lui să glumească.
Înainte de masa zilei, pachetul de Snagov i se termină, şi pînă-i vin nepoţii de la oraş în vizită cu un cartuş nou o să trebuiască să se mulţumească cu bălegar uscat rulat în foi de ziar. Dar după masa copioasă aproape că nici nu simte diferenţa - a avut noroc şi a mai găsit o ceapă semidegerată prin beci pe care a spart-o cu pumnu şi a sărat-o bine cu o piatră de sare şi a mîncat-o cu o coajă de mălai. S-a răsfăţat un pic, dar recunoaşte că a meritat pe deplin.
Ca ziua să fie perfectă, nea Mărin se întoarce la bardezi, exact cînd vin şi băşinoşii însuraţi ca să scape de neveste. Şi cu ocazia asta mai apucă şi el să schimbe o vorbă, să afle "ce făcu Ştiinţa" şi să-l înjure un pic pe Iliescu. Sau Văcărescu. Sau care Dracu (doamne, iartă-mă) o mai fi preşedinte.
Şi stă aşa la poveşti pînă pe la {cînd vine sor-sa să-l tîrască acasă, că face familia de rîs / cînd încearcă să ajungă singur acasă şi cade leşinat într-un şanţ / cînd îl aruncă afară în şuturi cîrciumăreasa şi adoarme cu faţa în pămînt şi curu în sus în faţa crîşmei (caz ideal)} seara. A fost o zi bună, aproximativ la fel ca ziua de ieri şi ca orice zi din ultimii 25 de ani, de cînd a fost dat afară de la cooperativă şi nevastă-sa a fugit din sat cu copiii.
Nea Mărin o să moară pe 17 ianuarie 2033, la frageda vîrstă de 71 de ani. Cauza morţii va fi hipertermia - moş Mărin nu se va mai trezi din somnul lui profund din faţa cîrciumei de la colţ pentru că soarele puternic de iarnă îi va încălzi curul pînă la temperatura de fierbere a sîngelui şi îi va topi inima artificială în mod ireparabil. Ultimul lui gînd va fi deliciosul gust de trabuc din insecticid praf rulat în ecran lecede-taciscrin pe care îl are permanent în gură de cînd a terminat cartuşul de Snagov din săptămîna aia.
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
dilema zilei
De ce căscăm?
Am văzut căcăscatu nu-i o chestie specifică oamenilor, se întîmplă şi la cîini şi pisici. Nu ştiu de păsări, reptile şi parameci, da cît de tare ar fi să vezi o raţă căscînd?
Să zicem căcască doar mamiferele de pradă (delfinii or căsca?). Uite ce cred io: pentru că acum milioane de ani nu erau aşa de multe celulare pe care să le scoţi din cînd în cînd, atunci cînd te simţi încolţit, ca să mai verifici o dată cît e ceasu sau dacă te-a sunat cineva între timp şi pentru că anatomia gurii lor de prădător nu le permitea să flegmeze pe jos cu superioritate, animalele noastre aveau nevoie de un instinct prin care să exprime o indiferenţă cool la ce se întîmplă în jur şi poate să-şi arate şi rîndurile de colţi cu o superioritate modestă, ca să zic aşa.
Şi, cu timpu, căscatu fiind asociat aşa de tare cu falsa plictiseală, în mod ironic am ajuns să căscăm şi la plictiseală adevărată şi în stările de somnolenţă.
Altă chestie cu căscatu e că dacă-l vezi pe unu căcască nu poţi să-l laşi să caşte singur, că doar n-o fi mai superior ca tine. Şi contrainstinctu ăsta a fost exagerat, şi acum caşti chiar şi la simple sugestii non-vizuale. Tu de cîte ori căscaşi de cînd citeşti asta? Caşti şi în momentu ăsta, aşa e?
Am văzut căcăscatu nu-i o chestie specifică oamenilor, se întîmplă şi la cîini şi pisici. Nu ştiu de păsări, reptile şi parameci, da cît de tare ar fi să vezi o raţă căscînd?
Să zicem căcască doar mamiferele de pradă (delfinii or căsca?). Uite ce cred io: pentru că acum milioane de ani nu erau aşa de multe celulare pe care să le scoţi din cînd în cînd, atunci cînd te simţi încolţit, ca să mai verifici o dată cît e ceasu sau dacă te-a sunat cineva între timp şi pentru că anatomia gurii lor de prădător nu le permitea să flegmeze pe jos cu superioritate, animalele noastre aveau nevoie de un instinct prin care să exprime o indiferenţă cool la ce se întîmplă în jur şi poate să-şi arate şi rîndurile de colţi cu o superioritate modestă, ca să zic aşa.
Şi, cu timpu, căscatu fiind asociat aşa de tare cu falsa plictiseală, în mod ironic am ajuns să căscăm şi la plictiseală adevărată şi în stările de somnolenţă.
Altă chestie cu căscatu e că dacă-l vezi pe unu căcască nu poţi să-l laşi să caşte singur, că doar n-o fi mai superior ca tine. Şi contrainstinctu ăsta a fost exagerat, şi acum caşti chiar şi la simple sugestii non-vizuale. Tu de cîte ori căscaşi de cînd citeşti asta? Caşti şi în momentu ăsta, aşa e?
vineri, 18 iunie 2010
dilema zilei
De ce trebuie să ne purtăm coaiele la exterior?
Există vreo explicaţie neretardată pentru asta? Chiar nu mai era loc langă vezică pentru 2 biluţe? La femei de ce s-a putut?
Dacă chiar există un arhitect crecă se rîde de noi şi cu curu de 200 de mii de ani. Io unu m-am cam săturat să mi se tot fîlfîie cînd alerg pe plajă. Şi să se mi se lipească de pulpele interioare cînd e cald afară.
Ca să nu mai zic că e aproape imposibil să le razi. Cum atingi cu lama, pielea de pe scrot începe să se mişte şi să se încretească.
Plus că arată scîrbos. Pula stă dreaptă şi mîndră şi centrată şi coiale îi strică imaginea. Tot timpu e unu mai jos şi unu mai sus. Ba sunt lăsate, ba sunt foarte strînse. Dacă erau în interior, nu mai era nevoie de adaptări de-astea de precauţie.
Aproape că-mi e ruşine să merg în pula goală pe stradă. Adică, o femeie dacă se apleacă e un lucru frumos - sub curu în formă de măr vezi o scoică simetrică, eventual cu o perlă în ea. Io dacă mă aplec, îmi atîrnă şi se bălăngăne între picioare două bile păroase.
Singura utilitate pe care o văd e că se pleznesc peste lindic când fuţi din spate. Dar pentru asta avem si degete şi tot felul de jucării. Şi pe cine pula mea mai interesează dacă îi place femeii cum o fuţi? Nu merită. Mai ales că funcţionează doar pt 1 (o) poziţie.
Şi încă ceva - chiar trebuie să doară în halul ăsta? Adică nici nu mai pot să merg pe bicicletă fără să port chiloţi pentru susţinere. Şi acum e cît de cît bine, dar cînd o să fiu boşorog şi o să mi se lase de tot, o să îmi fie frică mereu să mă aşez?
Există vreo explicaţie neretardată pentru asta? Chiar nu mai era loc langă vezică pentru 2 biluţe? La femei de ce s-a putut?
Dacă chiar există un arhitect crecă se rîde de noi şi cu curu de 200 de mii de ani. Io unu m-am cam săturat să mi se tot fîlfîie cînd alerg pe plajă. Şi să se mi se lipească de pulpele interioare cînd e cald afară.
Ca să nu mai zic că e aproape imposibil să le razi. Cum atingi cu lama, pielea de pe scrot începe să se mişte şi să se încretească.
Plus că arată scîrbos. Pula stă dreaptă şi mîndră şi centrată şi coiale îi strică imaginea. Tot timpu e unu mai jos şi unu mai sus. Ba sunt lăsate, ba sunt foarte strînse. Dacă erau în interior, nu mai era nevoie de adaptări de-astea de precauţie.
Aproape că-mi e ruşine să merg în pula goală pe stradă. Adică, o femeie dacă se apleacă e un lucru frumos - sub curu în formă de măr vezi o scoică simetrică, eventual cu o perlă în ea. Io dacă mă aplec, îmi atîrnă şi se bălăngăne între picioare două bile păroase.
Singura utilitate pe care o văd e că se pleznesc peste lindic când fuţi din spate. Dar pentru asta avem si degete şi tot felul de jucării. Şi pe cine pula mea mai interesează dacă îi place femeii cum o fuţi? Nu merită. Mai ales că funcţionează doar pt 1 (o) poziţie.
Şi încă ceva - chiar trebuie să doară în halul ăsta? Adică nici nu mai pot să merg pe bicicletă fără să port chiloţi pentru susţinere. Şi acum e cît de cît bine, dar cînd o să fiu boşorog şi o să mi se lase de tot, o să îmi fie frică mereu să mă aşez?
miercuri, 28 aprilie 2010
o casierita ghinionista din bila
Eram 3 persoane la coadă - io şi 2 babe. Prima babă tocmai pleca fără să plătească, a doua se băgase în faţa mea prin învăluire, deşi io aveam doar 2 beri de cumpărat şi acum îşi dă seama că nu mai ajunge să adune chestiile din cărucior pentru că trebuie să se aplece peste mâner. I le adun io şi i le pun pe banda rulantă în faţa berilor mele în timp ce prima babă îşi adusese aminte că tre să şi plătească şi s-a întors la casă şi acum se scuză amîndouă în cor casieriţei care nu zice decât un Bună seara plictisit. Vine şi rândul meu şi îmi dau seama că nu am bani la mine, aşa că cumpăr cele doi beri cu cardul, ceea ce durează mai mult decât tot timpul cât am stat prin magazin şi la coadă.
Cam asta e povestea despre cum mi s-a făcut mie azi poftă de o bere cehească. A, şi cârnăciorii de bere angst sunt neplăcut de picanţi. Hai barca!
Cam asta e povestea despre cum mi s-a făcut mie azi poftă de o bere cehească. A, şi cârnăciorii de bere angst sunt neplăcut de picanţi. Hai barca!
vineri, 23 aprilie 2010
specializare
Cum stăteam acum în pula goală şi cu hanoracu cu Iron Maiden (ăla în care Eddie e mort) şi savuram o bere admirând peisajul nocturn (stau la parter) prin geamul întredeschis, îmi trecu prin gând o amintire despre ultima descoperire a cercetătorilor britanici.
Cică devii bun la ceva dacă exersezi 3000 de ore, şi devii cel mai bun din lume dacă exersezi 10000 de ore. La orice. Satriani şi Malmsteen au cel puţin 10000 de ore de cîntat la chitara. Phelps a stat mai mult în apă decât pe uscat. Etc.
Cum mă apropii de vererabila vârsta de 10000 de zile, îmi permit să presupun că sunt cel mai bun din lume la orice am făcut zilnic cel puţin o oră de când m-am născut. Până acum am pe listă:
Printre lucrurile la care nu sunt cel mai bun dar sunt bun, pe primul loc ar fi căcatul. Procesul, nu rezultatul. M-am căcat până acum cu o durată medie zilnică de 55 de minute (cine a locuit cu mine poate confirma), deci sunt aproape expert da nu chiar. Câteva din cele mai faine amintiri ale vieţii şi probabil cele mai geniale idei pe care le-am avut se datorează şezutului pe tron.
Însă să ştii şi tu, bă, că cercetătorii britanici au dreptate. Îmi recunosc nepriceperea în faţa experţilor care şi-au dedicat viaţa căcatului şi mă înclin în faţa lor. Noi, ăştia, aspiranţii de a fi căcători profesionişti, putem doar visa la nivelul de căcăciozitate posedat de dânşii. Tot ce putem face este să ne împingem (lutu) în fiecare zi cu mai multă forţă pt ca odată să putem atinge performanţele lor.
Exemplu: Mă căcam azi dimineaţă cu folos în timp ce mă uitam la Colbert şi aveam o conversaţie pe mess cu un biciclist când, după atâta experienţă căcăcioasă, am descoperit un lucru nou: te poţi folosi de frecarea bucilor de colac pentru a le depărta una de alta şi a minimiza astfel efectul de 'biluluţe de căcat prinse în flocii din cur'. V-aş cere zecemii pt pont, da ştiu că n-o să ajungeţi niciodată la valoarea mea, aşa ca n-are rost.
Cu plăcere.
Cică devii bun la ceva dacă exersezi 3000 de ore, şi devii cel mai bun din lume dacă exersezi 10000 de ore. La orice. Satriani şi Malmsteen au cel puţin 10000 de ore de cîntat la chitara. Phelps a stat mai mult în apă decât pe uscat. Etc.
Cum mă apropii de vererabila vârsta de 10000 de zile, îmi permit să presupun că sunt cel mai bun din lume la orice am făcut zilnic cel puţin o oră de când m-am născut. Până acum am pe listă:
- Respirat
- Dormit
- Mâncat
- Dezbrăcat gagici din priviri (şi nu numai)
Printre lucrurile la care nu sunt cel mai bun dar sunt bun, pe primul loc ar fi căcatul. Procesul, nu rezultatul. M-am căcat până acum cu o durată medie zilnică de 55 de minute (cine a locuit cu mine poate confirma), deci sunt aproape expert da nu chiar. Câteva din cele mai faine amintiri ale vieţii şi probabil cele mai geniale idei pe care le-am avut se datorează şezutului pe tron.
Însă să ştii şi tu, bă, că cercetătorii britanici au dreptate. Îmi recunosc nepriceperea în faţa experţilor care şi-au dedicat viaţa căcatului şi mă înclin în faţa lor. Noi, ăştia, aspiranţii de a fi căcători profesionişti, putem doar visa la nivelul de căcăciozitate posedat de dânşii. Tot ce putem face este să ne împingem (lutu) în fiecare zi cu mai multă forţă pt ca odată să putem atinge performanţele lor.
Exemplu: Mă căcam azi dimineaţă cu folos în timp ce mă uitam la Colbert şi aveam o conversaţie pe mess cu un biciclist când, după atâta experienţă căcăcioasă, am descoperit un lucru nou: te poţi folosi de frecarea bucilor de colac pentru a le depărta una de alta şi a minimiza astfel efectul de 'biluluţe de căcat prinse în flocii din cur'. V-aş cere zecemii pt pont, da ştiu că n-o să ajungeţi niciodată la valoarea mea, aşa ca n-are rost.
Cu plăcere.
joi, 4 martie 2010
experiment
Ai încercat să te speli pe dinţi în timp ce te caci ca să economiseşti timp?
N-are nimic, am încercat io. Nu merge. Poate cu mai multă practică aş reuşi, da nu merită efortu.
În schimb am demonstrat riguros că e foarte simplu să mănânci micu dejun pe tron. Serios. Du-te şi încearcă şi tu.
Cu plăcere.
N-are nimic, am încercat io. Nu merge. Poate cu mai multă practică aş reuşi, da nu merită efortu.
În schimb am demonstrat riguros că e foarte simplu să mănânci micu dejun pe tron. Serios. Du-te şi încearcă şi tu.
Cu plăcere.
marți, 2 martie 2010
o noua descoperire a cercetatorilor britanici
Atenţie!!!?! Post scandalos !!!1! A nu se citi dacă-mi eşti gagică ?!?
nsfw
Mi-am dat seama de o chestie: Unghii mari îneamnă că eşti nefutut de ceva vreme. Să mă explic:
Cazul I: eşti mascul.
I.1. Eşti labagiu. Indiferent dacă foloseşti stânga sau dreapta, un lucru e constant şi clar: pericolul de leziune e iminent. Nu contează viteza cu care freci mădularul, la un momentdat una din cele 4 unghii se va freca de piele şi, prin ardere, va expune ţesutul irigat cu sânge la microbii care mişună sub unghia vinovată de rană. Şi aşa te procopseşti cu o leziune subcutanată de toată "mândria". Pun mândria între ghilimele pentru că, dacă eşti labagiu, idealul în viaţă îţi e să fuţi organe care nu-ţi aparţin, şi atunci "organul" infectat este cel puţin un impediment. Şi pentru că eşti un labagiu cu experienţă, ai învăţat lecţia asta măcar o dată (odată?) în viaţă şi, în mod sigur, a doua oară o să preferi să-ţi tai unghiile decât să joci ruleta rusească cu pula ta. Aşa că eşti exclus.
I.2. Să presupunem prin absurd că ai fute o femeie. Dacă nu eşti manelist şi obiectul tău nu e o puradoaică de 12 ani, atunci eşti obligat la preludiu. Care preludiu, are cacomponentă necesară şi insuficientă frecatul lindicului cu degetele arătător+mijlociu până la "au bă, prostule". Ori, în caz de unghii lungi, acest procedeu neapărat duce la reacţii de tipul "ţipăt, palmă peste ureche şi plecat acasă" sau clasicul "genunchi în coaie şi întors cu spatele". Ţinând cont că lindicul e mult(?) mai sensibil decât vârful pulii, îl las pe cititorul mascul să deducăcă aceste reacţii sunt pe deplin justificate şi între timp să rămână nefutut.
Deci presupunerea a fost contrazisă.
I.3. Îţi plac peşterile întunecate, ca să zic aşa. Înainte să-ţi înfigi pula în ochiul maro bănuiesc că e nevoie de nişte lubrifiere românească gen uns cu margarină şi lărgit forţat, ambele necesitând un deşt care se pare că e unghios. Acum încep să cred că ăsta e principalu motiv pentru fisurile anale despre care citesc prin toate ziarele.
Cazul II: eşti femelă.
Cu nespus regret recunosc că această ipoteză nu e valabilă pentru exemplarele feminine. Pentru că demonstraţiile masculine sunt demontate una câte una când se schimbă genul. Punctual:
II.1. O femelă nu are nevoie să folosească degetele când face laba pentru că are la dispoziţie o variată gamă de jucării/alimente care pot substitui şi pula şi mâna. Dacă pt bărbaţi maximul pe care poţi să ţi-l procuri în scopuri erotice, fără să te filmeze proteve, e un balon care nu e umflat complet, fetele pot folosi orice de la schimbătorul de viteze până la castravete ca să se autosatisfacă.
II.2. Când te fute respectivul, poţi să-ţi ţii mâinile în aer tot timpu fără ca el să observe vreo diferenţă. Şi dacă se întâmplă să fie vreunznob şi să ţină morţiş să fie excitat prin preludiu, îţi poţi folosi lejer podurile palmelor ca să simulezi o singură mînă care apucă şi freacă, şi în felul ăsta eviţi deconspirarea unghiilor lungi.
II.3. Nici cunilingusu, nici foarfeca nu necesită ca terminaţiile degetelor să fie implicate direct în proces.
Acestea fiind zise, ar cam fi cazu să-mi tai unghiile. Apropo, de când mi-am dat seama de chestia asta, mersu cu metrou e mai interesant: în loc să caut să evit privirile celorlalţi, acum mă uit după unghii lungi şi mă rânjesc la posesori :)
nsfw
Mi-am dat seama de o chestie: Unghii mari îneamnă că eşti nefutut de ceva vreme. Să mă explic:
Cazul I: eşti mascul.
I.1. Eşti labagiu. Indiferent dacă foloseşti stânga sau dreapta, un lucru e constant şi clar: pericolul de leziune e iminent. Nu contează viteza cu care freci mădularul, la un momentdat una din cele 4 unghii se va freca de piele şi, prin ardere, va expune ţesutul irigat cu sânge la microbii care mişună sub unghia vinovată de rană. Şi aşa te procopseşti cu o leziune subcutanată de toată "mândria". Pun mândria între ghilimele pentru că, dacă eşti labagiu, idealul în viaţă îţi e să fuţi organe care nu-ţi aparţin, şi atunci "organul" infectat este cel puţin un impediment. Şi pentru că eşti un labagiu cu experienţă, ai învăţat lecţia asta măcar o dată (odată?) în viaţă şi, în mod sigur, a doua oară o să preferi să-ţi tai unghiile decât să joci ruleta rusească cu pula ta. Aşa că eşti exclus.
I.2. Să presupunem prin absurd că ai fute o femeie. Dacă nu eşti manelist şi obiectul tău nu e o puradoaică de 12 ani, atunci eşti obligat la preludiu. Care preludiu, are cacomponentă necesară şi insuficientă frecatul lindicului cu degetele arătător+mijlociu până la "au bă, prostule". Ori, în caz de unghii lungi, acest procedeu neapărat duce la reacţii de tipul "ţipăt, palmă peste ureche şi plecat acasă" sau clasicul "genunchi în coaie şi întors cu spatele". Ţinând cont că lindicul e mult(?) mai sensibil decât vârful pulii, îl las pe cititorul mascul să deducăcă aceste reacţii sunt pe deplin justificate şi între timp să rămână nefutut.
Deci presupunerea a fost contrazisă.
I.3. Îţi plac peşterile întunecate, ca să zic aşa. Înainte să-ţi înfigi pula în ochiul maro bănuiesc că e nevoie de nişte lubrifiere românească gen uns cu margarină şi lărgit forţat, ambele necesitând un deşt care se pare că e unghios. Acum încep să cred că ăsta e principalu motiv pentru fisurile anale despre care citesc prin toate ziarele.
Cazul II: eşti femelă.
Cu nespus regret recunosc că această ipoteză nu e valabilă pentru exemplarele feminine. Pentru că demonstraţiile masculine sunt demontate una câte una când se schimbă genul. Punctual:
II.1. O femelă nu are nevoie să folosească degetele când face laba pentru că are la dispoziţie o variată gamă de jucării/alimente care pot substitui şi pula şi mâna. Dacă pt bărbaţi maximul pe care poţi să ţi-l procuri în scopuri erotice, fără să te filmeze proteve, e un balon care nu e umflat complet, fetele pot folosi orice de la schimbătorul de viteze până la castravete ca să se autosatisfacă.
II.2. Când te fute respectivul, poţi să-ţi ţii mâinile în aer tot timpu fără ca el să observe vreo diferenţă. Şi dacă se întâmplă să fie vreunznob şi să ţină morţiş să fie excitat prin preludiu, îţi poţi folosi lejer podurile palmelor ca să simulezi o singură mînă care apucă şi freacă, şi în felul ăsta eviţi deconspirarea unghiilor lungi.
II.3. Nici cunilingusu, nici foarfeca nu necesită ca terminaţiile degetelor să fie implicate direct în proces.
Acestea fiind zise, ar cam fi cazu să-mi tai unghiile. Apropo, de când mi-am dat seama de chestia asta, mersu cu metrou e mai interesant: în loc să caut să evit privirile celorlalţi, acum mă uit după unghii lungi şi mă rânjesc la posesori :)
sâmbătă, 20 februarie 2010
Formalizarea vietii
I. Noţiuni de bază
D1. Universul fizic = noţiunea de Univers definită de fizică.
D2. Timpul calendaristic = timpul definit de fizică. Un moment în timp va fi descris de zile corespunzătoare mişcării de rotaţie a Pământului şi ani corespunzători mişcării de revoluţie a Pământului.
D3. Entitate = o pereche (nume, colecţie de resurse în momentul prezent). Membrii colecţiei sau colecţia de resurse variază de-a lungul timpului calendaristic.
Universul, o persoană sau o organizaţie socială (stat, firma etc) vor fi considerate entităţi.
Not1. mulţimea tuturor entităţilor: E={e|e e o entitate}
Not2. entitatea la momentul t: e(t) = (nume, colecţie de resurse la momentul t)
Obs1: Entitatea univers nu trebuie confundată cu universul fizic.
D4. Resursă = membru al unei mulţimi de caracteristici ale unei entităţi. Poate fi măsurabilă sau nemăsurabilă.
D4.1. Resursă măsurabilă = un tuplu (denumire, cantitate, unitate de măsură).
Ex1: (timp, 72, ore), (bani, 120, ron)
Obs2: Resursa timp nu trebuie confundată cu data timpul calendaristic.
D4.2. Resursă nemăsurabilă = se foloseşte în acelaşi mod ca şi resursa măsurabilă, dar nu poate fi evaluată printr-un sistem de măsură.
Clasificare:
D4.2.1: Energie = poate fi definită vulgar ca somn + mâncare
D4.2.2: Sănătate = energie + igienă
D4.2.3: Carismă = sănătate + aptitudini.
D4.2.4: Aptitudini = mulţimea cunoştinţelor şi aptitudinilor fizice ale unei entităţi.
Proprietăţi:
P4.2.1. Aceeaşi resursă nemăsurabilă a aceleiaşi entităţi poate fi comparată cu ea însăşi în alte momente de timp sau cu aceeaşi resursă a unei alte entităţi folosind operatorii <>.
Ex2.1: o entitate tip peroană este mai sănătoasă în momentul prezent decât la un moment trecut
Ex2.2: o persoana are mai multe cunoştinţe decât altă persoană
P4.2.2. Operatorul = nu poate fi folosit între resurse nemăsurabile din entităţi diferite.
Ex2.3: o persoană nu poate fi exact la fel de carismatică ca altă persoană
D5. Activitate = schimb de resurse între 2 entităţi.
Not3. entitatea sursă e1 transferă x resurse r1,...,r1x prin activitatea n entităţii destinaţie e2, care în schimb transferă y resurse r21,...,r2y lui e1: e1(r11, r12,..., r1x)--(n)-->e2(r21, r22,..., r2y)
Not4. mulţimea tuturor activitaţilor A = {a|a e o activitate}
Ex3.1: entitatea tip persoana Ion e descrisă în momentul prezent printr-o resursă măsurabilă tip măr cu cantitate 5 şi unitate de măsură buc:
(Ion, {(mere, 5, buc)})
la fel descriem entitatea Vasile:
(Vasile, {(pere, 3, buc), (coaie, 2, buc)})
activitatea prin care Ion îi dă lu Vasile 2 mere şi primeşte în schimb o pară şi un coi:
(Ion, {(mere, 5, buc)})((mere, 2, buc))--(schimb mere, pere şi coaie)-->(Vasile, {(pere, 3, buc), (coaie, 2, buc)})((pere, 1, buc), (coaie, 1, buc))
Not5: În exemplele următoare vom folosi o notaţie simplificată pentru entităţi, resurse şi activităţi:
Ex3.2: Ion(2 mere)-->Vasile(1 pară, 1 coi)
II. Definiţia vieţii
D6. Transformare = activitate notată ca la Not3, unde e1=e2.
Ex4.1: Ion(8 ore)--(somn)-->Ion(energie) este transformarea prin care Ion transformă 8 ore din resursa timp în resursa energie.
Not6: e((r11,...,r1x)--(n)-->(r21,...,r2y))
Ex4.2: Ion(8 ore-->energie)
D7. Donaţie = activitate notată ca la Not3, unde y=0.
Ex5.1: Univers(24 ore)-->Ion()
Not: e1(r1,...,rx)--(n)-->e2
Ex5.2: Univers(24 ore)-->Ion
A1. Axioma lui Petruţ = Entitatea de tip univers este unică şi în momentul 0 din fiecare zi a timpului calendaristic face câte o donaţie cu resursa (timp, 24, ore) tuturor celorlalte entităţi din mulţimea E.
D8. Viaţa unei persoane p = o succesiune de activităţi în care entitatea sursă sau entitatea destinaţie este tip persoană cu numele p, într-un sistem (univers fizic, timp calendaristic) în care axioma lui Petruţ este adevărată.
III. Exerciţii şi probleme
1. Descrieţi activitatea prin care Gigi face duş.
Rezolvare:
descrierea simplificată:
Gigi((timp, energie, instalaţie sanitară, apă, săpun)-->(sănătate, carismă, aptitudini{a1})), unde
instalaţie sanitară este o resursă obţinută prin activitatea de a închiria sau a cumpăra adăpost de la o alta entitate în schimbul resursei bani
apa este o resursă măsurabilă obţinută tot prin transfer de bani
la fel şi săpunul
banii se obţin printr-o activitate tip muncă în schumbul resurselor timp şi energie
a1 = aptitudinea fizică de freca pielea, mai mare decât în orice moment trecut din timpul calendaristic al lui Gigi
descrierea completă:
Gigi(timp, energie)--(munca)-->Serviciu(bani, aptitudini)
Gigi((timp, energie, Gigi(bani)--(închiriere)-->Proprietar(instalaţie sanitară), Gigi(bani)--(întreţinere)--Administraţie(apă), Gigi(bani)--(cumpărături)-->Carfur(săpun))--(duş)-->(sănătate, carismă, aptitudini))
2. Descrieţi activitatea prin care Ion, Ionel şi Ionuţ fac laba în cerc.
3. Folosind formalizarea vieţii, demonstraţi următoarea teoremă:
T1. Răspunsul la viaţă, Univers şi tot este 42.
D1. Universul fizic = noţiunea de Univers definită de fizică.
D2. Timpul calendaristic = timpul definit de fizică. Un moment în timp va fi descris de zile corespunzătoare mişcării de rotaţie a Pământului şi ani corespunzători mişcării de revoluţie a Pământului.
D3. Entitate = o pereche (nume, colecţie de resurse în momentul prezent). Membrii colecţiei sau colecţia de resurse variază de-a lungul timpului calendaristic.
Universul, o persoană sau o organizaţie socială (stat, firma etc) vor fi considerate entităţi.
Not1. mulţimea tuturor entităţilor: E={e|e e o entitate}
Not2. entitatea la momentul t: e(t) = (nume, colecţie de resurse la momentul t)
Obs1: Entitatea univers nu trebuie confundată cu universul fizic.
D4. Resursă = membru al unei mulţimi de caracteristici ale unei entităţi. Poate fi măsurabilă sau nemăsurabilă.
D4.1. Resursă măsurabilă = un tuplu (denumire, cantitate, unitate de măsură).
Ex1: (timp, 72, ore), (bani, 120, ron)
Obs2: Resursa timp nu trebuie confundată cu data timpul calendaristic.
D4.2. Resursă nemăsurabilă = se foloseşte în acelaşi mod ca şi resursa măsurabilă, dar nu poate fi evaluată printr-un sistem de măsură.
Clasificare:
D4.2.1: Energie = poate fi definită vulgar ca somn + mâncare
D4.2.2: Sănătate = energie + igienă
D4.2.3: Carismă = sănătate + aptitudini.
D4.2.4: Aptitudini = mulţimea cunoştinţelor şi aptitudinilor fizice ale unei entităţi.
Proprietăţi:
P4.2.1. Aceeaşi resursă nemăsurabilă a aceleiaşi entităţi poate fi comparată cu ea însăşi în alte momente de timp sau cu aceeaşi resursă a unei alte entităţi folosind operatorii <>.
Ex2.1: o entitate tip peroană este mai sănătoasă în momentul prezent decât la un moment trecut
Ex2.2: o persoana are mai multe cunoştinţe decât altă persoană
P4.2.2. Operatorul = nu poate fi folosit între resurse nemăsurabile din entităţi diferite.
Ex2.3: o persoană nu poate fi exact la fel de carismatică ca altă persoană
D5. Activitate = schimb de resurse între 2 entităţi.
Not3. entitatea sursă e1 transferă x resurse r1,...,r1x prin activitatea n entităţii destinaţie e2, care în schimb transferă y resurse r21,...,r2y lui e1: e1(r11, r12,..., r1x)--(n)-->e2(r21, r22,..., r2y)
Not4. mulţimea tuturor activitaţilor A = {a|a e o activitate}
Ex3.1: entitatea tip persoana Ion e descrisă în momentul prezent printr-o resursă măsurabilă tip măr cu cantitate 5 şi unitate de măsură buc:
(Ion, {(mere, 5, buc)})
la fel descriem entitatea Vasile:
(Vasile, {(pere, 3, buc), (coaie, 2, buc)})
activitatea prin care Ion îi dă lu Vasile 2 mere şi primeşte în schimb o pară şi un coi:
(Ion, {(mere, 5, buc)})((mere, 2, buc))--(schimb mere, pere şi coaie)-->(Vasile, {(pere, 3, buc), (coaie, 2, buc)})((pere, 1, buc), (coaie, 1, buc))
Not5: În exemplele următoare vom folosi o notaţie simplificată pentru entităţi, resurse şi activităţi:
Ex3.2: Ion(2 mere)-->Vasile(1 pară, 1 coi)
II. Definiţia vieţii
D6. Transformare = activitate notată ca la Not3, unde e1=e2.
Ex4.1: Ion(8 ore)--(somn)-->Ion(energie) este transformarea prin care Ion transformă 8 ore din resursa timp în resursa energie.
Not6: e((r11,...,r1x)--(n)-->(r21,...,r2y))
Ex4.2: Ion(8 ore-->energie)
D7. Donaţie = activitate notată ca la Not3, unde y=0.
Ex5.1: Univers(24 ore)-->Ion()
Not: e1(r1,...,rx)--(n)-->e2
Ex5.2: Univers(24 ore)-->Ion
A1. Axioma lui Petruţ = Entitatea de tip univers este unică şi în momentul 0 din fiecare zi a timpului calendaristic face câte o donaţie cu resursa (timp, 24, ore) tuturor celorlalte entităţi din mulţimea E.
D8. Viaţa unei persoane p = o succesiune de activităţi în care entitatea sursă sau entitatea destinaţie este tip persoană cu numele p, într-un sistem (univers fizic, timp calendaristic) în care axioma lui Petruţ este adevărată.
III. Exerciţii şi probleme
1. Descrieţi activitatea prin care Gigi face duş.
Rezolvare:
descrierea simplificată:
Gigi((timp, energie, instalaţie sanitară, apă, săpun)-->(sănătate, carismă, aptitudini{a1})), unde
instalaţie sanitară este o resursă obţinută prin activitatea de a închiria sau a cumpăra adăpost de la o alta entitate în schimbul resursei bani
apa este o resursă măsurabilă obţinută tot prin transfer de bani
la fel şi săpunul
banii se obţin printr-o activitate tip muncă în schumbul resurselor timp şi energie
a1 = aptitudinea fizică de freca pielea, mai mare decât în orice moment trecut din timpul calendaristic al lui Gigi
descrierea completă:
Gigi(timp, energie)--(munca)-->Serviciu(bani, aptitudini)
Gigi((timp, energie, Gigi(bani)--(închiriere)-->Proprietar(instalaţie sanitară), Gigi(bani)--(întreţinere)--Administraţie(apă), Gigi(bani)--(cumpărături)-->Carfur(săpun))--(duş)-->(sănătate, carismă, aptitudini))
2. Descrieţi activitatea prin care Ion, Ionel şi Ionuţ fac laba în cerc.
3. Folosind formalizarea vieţii, demonstraţi următoarea teoremă:
T1. Răspunsul la viaţă, Univers şi tot este 42.
sâmbătă, 6 februarie 2010
muriri
- Moduri în care aş vrea să mor:
- Cădere de la înălţime. Condiţii:
1. Înălţime cât mai mare
2. Conştient până în ultimu moment
3. Aterizare cu capu înainte - Decapitat. Vreau să văd dacă creierul rămâne conştient 10 secunde după decapitare şi, dacă da, să-i fac cuiva cu ochiu ca să-i dau coşmaruri pe viaţă.
- Moduri în care nu aş vrea să mor:
- Ars de viu. Ţi-a sărit vreodată ulei pe mâini când făceai cartofi prăjiţi? De-aia.
- Brusc.
marți, 29 decembrie 2009
autobiografie
M-am născut în dec. 1989 în Craiova, judeţul Craiova, care atunci era capitala ţării până când a fost ocupată de nemţi în timpul revoluţiei. Nu-mi aduc aminte prea multe de la naştere, dar ştiu că mâinile asistentei miroseau a alcool şi un doctor mi-a dat o palmă la cur fără să-i fac nimic. Cu coada ochiului i-am citit numele pe eticheta din piept şi i-am jurat răzbunare.
M-am mutat în Blaj când s-a înfiinţat fabrica Bergambier. În scurta şedere acolo am descoperit desenele animate cu ciocănitoarea udi şi mi-am făcut ucenicia în arta lipirii bulgărilor de nămol pe blocuri. Am încercat şi meşteşugul alergării după trenuri, da nu s-a prins de mine.
În crunta iarnă din 82 am plecat cu bunicul David la Vâlcea ca să urmez cursurile şcolii primare şi gimnaziale. Am fost un elev model deşi din când în când mai dizlocam nişte bolovani şi mai dărâmam câte-o casă şi omoram ceva capre. Nu sunt sigur că astea-s amintirile mele. Din această perioadă păstrez un bogat volum de cunoştinţe, cea mai importantă fiind că rechinul este un peşte de apă sărată.
La vârsta de 31 de ani am plecat la Bucureşti ca să-mi continui studiile. Aici am avut onoarea de a-i întâlnii pe unii din cei mai internaţionali experţi buni alături de care am perfecţionat toleranţa omului la alcool.
Pe 29 dec. 2009, la frageda vârstă de 21 de ani, prevăzând cu deosebită intuiţie sfârşitul unei decade, am decis să-mi aştern pe monitor autobiografia următoare:
M-am născut în dec. 1989 în Craiova, judeţul Craiova, care atunci era capitala ţării până când a fost ocupată de nemţi în timpul revoluţiei. Nu-mi aduc aminte prea multe de la naştere, dar ştiu că mâinile asistentei miroseau a alcool şi un doctor mi-a dat o palmă la cur fără să-i fac nimic. (continuarea în episodul viitor)
M-am mutat în Blaj când s-a înfiinţat fabrica Bergambier. În scurta şedere acolo am descoperit desenele animate cu ciocănitoarea udi şi mi-am făcut ucenicia în arta lipirii bulgărilor de nămol pe blocuri. Am încercat şi meşteşugul alergării după trenuri, da nu s-a prins de mine.
În crunta iarnă din 82 am plecat cu bunicul David la Vâlcea ca să urmez cursurile şcolii primare şi gimnaziale. Am fost un elev model deşi din când în când mai dizlocam nişte bolovani şi mai dărâmam câte-o casă şi omoram ceva capre. Nu sunt sigur că astea-s amintirile mele. Din această perioadă păstrez un bogat volum de cunoştinţe, cea mai importantă fiind că rechinul este un peşte de apă sărată.
La vârsta de 31 de ani am plecat la Bucureşti ca să-mi continui studiile. Aici am avut onoarea de a-i întâlnii pe unii din cei mai internaţionali experţi buni alături de care am perfecţionat toleranţa omului la alcool.
Pe 29 dec. 2009, la frageda vârstă de 21 de ani, prevăzând cu deosebită intuiţie sfârşitul unei decade, am decis să-mi aştern pe monitor autobiografia următoare:
M-am născut în dec. 1989 în Craiova, judeţul Craiova, care atunci era capitala ţării până când a fost ocupată de nemţi în timpul revoluţiei. Nu-mi aduc aminte prea multe de la naştere, dar ştiu că mâinile asistentei miroseau a alcool şi un doctor mi-a dat o palmă la cur fără să-i fac nimic. (continuarea în episodul viitor)
marți, 22 decembrie 2009
5 chestii misto cand e zapada
5. Maşinile nu mai pot intra pe trotuar; nici pietonii, da asta-i altă poveste.
4. Hipstării şi cocalarii care au de încălţat doar teneşi Adibas ies din ce în ce mai rar din casă după ce le-au degerat degetele de la picioare.
3. Căcaţii de câine sunt mai uşor de depistat în zăpadă şi poţi să-i ocoleşti la timp; şi chiar dacă nu reuşeşti să-i ocoleşti, măcar sunt îngheţaţi şi nu ţi se mai spoiesc pe talpă.
2. O grămadă de pensionari alunecă şi îşi rup gâtu; dacă mai şi reuşim să-i convingem că a dat noul băsescu o lege şi acum se trece pe roşu la semafor, în câţiva ani poate avem şi noi loc în autobuze dimineaţa.
1. Când mergi pe zăpadă eşti mai înalt.
4. Hipstării şi cocalarii care au de încălţat doar teneşi Adibas ies din ce în ce mai rar din casă după ce le-au degerat degetele de la picioare.
3. Căcaţii de câine sunt mai uşor de depistat în zăpadă şi poţi să-i ocoleşti la timp; şi chiar dacă nu reuşeşti să-i ocoleşti, măcar sunt îngheţaţi şi nu ţi se mai spoiesc pe talpă.
2. O grămadă de pensionari alunecă şi îşi rup gâtu; dacă mai şi reuşim să-i convingem că a dat noul băsescu o lege şi acum se trece pe roşu la semafor, în câţiva ani poate avem şi noi loc în autobuze dimineaţa.
1. Când mergi pe zăpadă eşti mai înalt.
miercuri, 4 noiembrie 2009
istori(sir)e
Ştiai că atunci când n-ai ceva bun de zis te minţi singur? Da.
Au făcut ăştia un experiment în care primeai nişte fotografii de vacanţă cu tine, dintre care una era făcută cu fotoşop într-un loc în care tu n-ai fost niciodată. Şi când te întrebau de locu ăla îl descriai în detaliu, inclusiv stările emoţionale pe care le-ai avut acolo. Cu alte cuvinte, eşti mincinos chiar dacă eşti convins că eşti sincer. Data viitoare când auzi că i se trage atenţia cuiva că înfloreşte o povestire, ia-i apărarea, că nu o face intenţionat.
Şi acum stau şi mă găndesc (socotesc, tot socotesc): cât din istoria omenirii e adevărat şi cât e fabricat de alde Herodot. Sunt şanse ca dacii sa fi fost creaturi jumate cal jumate şopârlă care mănâncă râme şi sacrifică copii? Dacă un istoric a scos din cur povestea cu oameni curajoşi care cresc albine? Crezi că exagerez? Uite un exemplu: ia orice manual de istoria românilor şi o să citeşti că pe tacsu lu Decebal îl chema Scorilo. De unde ştiu asta? Pentru că au găsit o oală undeva pe care scria "Decebalus per Scorilo". Nu a ţinut nimeni cont ca "per" poate însemna multe lucruri în multe limbi. Ei au ales "fiul lui". Nici n-a contat ca Decebal nici nu era rege când s-a făcut vasul. Nici măcar faptul că era îngropat sub o casă oarecare şi că probabil au mai existat şi alţi daci pe care-i chema Decebal şi aveau o oală şi un tată. Nu, ei au hotărât ca cu astea 3 cuvinte să-i facă regelui arborele genealogic pe care l-ai învăţat tu la şcoală. (Dacă nu mă crezi, goagăl)
Dacă ţii cont că istoria, alături de matematică, fizică, biologie, economie, fac parte din ramura analitică a cunoaşterii, pe care se bazează evoluţia noastră ca specie, rezultă că societatea e construită din minciună.
Aşa că hai să-ţi povestesc o treabă aşa cum mi-o aduc io aminte.
Eram la berea trisăptămânală de după serviciu din jeg, cu un motociclist şi cu un cocalar (să-i zicem Costi Valoare). După ce ne-am matolit bine ni s-a făcut poftă de cireşe aşa că ne-am dus la pomu de peste stradă sa ne-o satisfacem. Io am purces în a mă cocoţa în vârfu pomului şi a culege cireşele în ghiozdanul nou cumpărat în timp ce ăia doi strigau ceva neinteligibil de jos către mine. Mai târziu am aflat că mă sprijineam pe liniile de troleu.
Ne-a întors la bar ca să le dăm şi fetelor, da pân-acolo ne-am îndopat cu ele şi nu mai rămăseseră decât câteva, iar ghiozdanu, faţa şi mainile îmi erau toate roşii. Nu ştiu cât am mai baut, cert e că până m-am hotărât să plec spre casă nu mai circula nici un autobuz. Da io m-am plantat în staţie oricum.
Poate încurajată de mine, o gagică s-a hotărât şi ea să aştepte maşina.
Am schimbat o privire cu ea. Nu a mai stat mult cu mine şi a plecat pe jos în direcţia în care trebuia să merg şi io. M-am gândit că are dreptate şi am pornit şi io agale în urma ei cu gându la drumu neplăcut de plictisitor de o juma de oră care mă aştepta. Tipa a sesizat că mergem în aceeaşi direcţie şi probabil a prins mai multă încredere, pt că a început să grăbească pasul. Bună idee, zic io - dacă merg mai repede ajung şi mai repede acasă. Aşa că am intrat într-un jogging relaxat. Tipa mi-a aprobat muteşte perspicacitatea şi a început şi ea să alerge, parcă mai repede decât mine.
Nu m-am lăsat mai prejos şi am încercat să mă ţin cât mai aproape de ea. Deja drumul era mult mai interesant. După un timp însă, fuga se transformase în sprint şi m-am văzut nevoit s-o las să câştige şi să ma odihnesc. Atunci mi-am adus aminte că aveam lichid roşu pe mâini, pe faţă şi pe ghiozdan.
Săraca fată.
Notă: e primul post scris în stare de luciditate; sper că nu m-am făcut de râs.
Au făcut ăştia un experiment în care primeai nişte fotografii de vacanţă cu tine, dintre care una era făcută cu fotoşop într-un loc în care tu n-ai fost niciodată. Şi când te întrebau de locu ăla îl descriai în detaliu, inclusiv stările emoţionale pe care le-ai avut acolo. Cu alte cuvinte, eşti mincinos chiar dacă eşti convins că eşti sincer. Data viitoare când auzi că i se trage atenţia cuiva că înfloreşte o povestire, ia-i apărarea, că nu o face intenţionat.
Şi acum stau şi mă găndesc (socotesc, tot socotesc): cât din istoria omenirii e adevărat şi cât e fabricat de alde Herodot. Sunt şanse ca dacii sa fi fost creaturi jumate cal jumate şopârlă care mănâncă râme şi sacrifică copii? Dacă un istoric a scos din cur povestea cu oameni curajoşi care cresc albine? Crezi că exagerez? Uite un exemplu: ia orice manual de istoria românilor şi o să citeşti că pe tacsu lu Decebal îl chema Scorilo. De unde ştiu asta? Pentru că au găsit o oală undeva pe care scria "Decebalus per Scorilo". Nu a ţinut nimeni cont ca "per" poate însemna multe lucruri în multe limbi. Ei au ales "fiul lui". Nici n-a contat ca Decebal nici nu era rege când s-a făcut vasul. Nici măcar faptul că era îngropat sub o casă oarecare şi că probabil au mai existat şi alţi daci pe care-i chema Decebal şi aveau o oală şi un tată. Nu, ei au hotărât ca cu astea 3 cuvinte să-i facă regelui arborele genealogic pe care l-ai învăţat tu la şcoală. (Dacă nu mă crezi, goagăl)
Dacă ţii cont că istoria, alături de matematică, fizică, biologie, economie, fac parte din ramura analitică a cunoaşterii, pe care se bazează evoluţia noastră ca specie, rezultă că societatea e construită din minciună.
Aşa că hai să-ţi povestesc o treabă aşa cum mi-o aduc io aminte.
Eram la berea trisăptămânală de după serviciu din jeg, cu un motociclist şi cu un cocalar (să-i zicem Costi Valoare). După ce ne-am matolit bine ni s-a făcut poftă de cireşe aşa că ne-am dus la pomu de peste stradă sa ne-o satisfacem. Io am purces în a mă cocoţa în vârfu pomului şi a culege cireşele în ghiozdanul nou cumpărat în timp ce ăia doi strigau ceva neinteligibil de jos către mine. Mai târziu am aflat că mă sprijineam pe liniile de troleu.
Ne-a întors la bar ca să le dăm şi fetelor, da pân-acolo ne-am îndopat cu ele şi nu mai rămăseseră decât câteva, iar ghiozdanu, faţa şi mainile îmi erau toate roşii. Nu ştiu cât am mai baut, cert e că până m-am hotărât să plec spre casă nu mai circula nici un autobuz. Da io m-am plantat în staţie oricum.
Poate încurajată de mine, o gagică s-a hotărât şi ea să aştepte maşina.
Am schimbat o privire cu ea. Nu a mai stat mult cu mine şi a plecat pe jos în direcţia în care trebuia să merg şi io. M-am gândit că are dreptate şi am pornit şi io agale în urma ei cu gându la drumu neplăcut de plictisitor de o juma de oră care mă aştepta. Tipa a sesizat că mergem în aceeaşi direcţie şi probabil a prins mai multă încredere, pt că a început să grăbească pasul. Bună idee, zic io - dacă merg mai repede ajung şi mai repede acasă. Aşa că am intrat într-un jogging relaxat. Tipa mi-a aprobat muteşte perspicacitatea şi a început şi ea să alerge, parcă mai repede decât mine.
Nu m-am lăsat mai prejos şi am încercat să mă ţin cât mai aproape de ea. Deja drumul era mult mai interesant. După un timp însă, fuga se transformase în sprint şi m-am văzut nevoit s-o las să câştige şi să ma odihnesc. Atunci mi-am adus aminte că aveam lichid roşu pe mâini, pe faţă şi pe ghiozdan.
Săraca fată.
Notă: e primul post scris în stare de luciditate; sper că nu m-am făcut de râs.
luni, 17 august 2009
asea...
N-am mai scris de mult (demult? de mult? de-mult-timp. da, e de mult. sau?...) asa ca o să încerc să-mi aduc aminte ce chestii am mai văzut şi mi s-au părut interesante şi să le exagerez cât pot.
1. Ieri am plecat după un suc (pe bune; mâncasem un pepene şi n-am vrut să mă risc cu altceva...) şi am uitat să iau cheia la mine. Şi interfonu nu merge de ceva vreme. Şi era ora siestei de duminică după-masa.
Am încercat toate combinaţiile care mi-au venit în minte la interfon. Apoi am zis să încerc uşa din spate, o fi deschisă. Cu ocazia asta am aflat că blocu e mai lat decât pare. Era închisă.
Până la urmă m-am aşezat pe scară cu sucu, am rupt un colţ de pâine şi am aşteptat. Şi am tot aşteptat ca prostu cel puţin juma de oră, tresărind la fiecare zornăit de chei. Da nu era bai. Nu mă grăbeam nicăieri. Mie de obicei îmi place să privesc lumea de pe stradă. Singuru lucru bun la avut geam spre stradă e că poţi face lejer people watch. Mai ales dacă stai la 10. Când mă întorc de la serviciu, al doilea lucru pe care-l fac e să mă înfig în pervaz. Chiar şi juma de minut, poate surprind un personaj interesant. Primu e să desfac o bere.
No, şi la un momentdat o parcat o maşină fix în faţa mea. Erau în e 2(doi) familii care probabil faceau carpul întorcându-se de la ţară. O familie se debarca şi părinţii celeilalte o ajutau cu bagajele în timp ce copii - respectiv o blondă arătoasă, cel puţin anu 3 de liceu - aşteptau cuminţi pe scaunu pilotului ca s-o studiez io.
Şi în timp ce-mi dam cu părerea despre ce fel de muzică ascultă şi ce formă-i au sfârcurile, deodată şi-a îndesat un deget în nas. Na, mă gândeam, poate-o mănâncă pe interior. Dar ea, foarte relaxată şi privind în continoare în gol, scoate minereul şi, printr-o mişcare atât de elegantă încât m-a naucit, îl degajează pe banda rulantă - respectiv limba - şi suge din el cu poftă.
M-a bufnit râsul şi m-am întors cu faţa la interfon ca să nu mă observe, dar am continuat s-o văd în geam. Şi fata continua să foreze acolo. Mi-am dat seama că are exerciţiu pentru că gestul era 80% reflex. Nu cred că era conştientă de ce face. Şi mişcarea degetelor - absolut sublimă: biluţa, încă amorfă, îi ieşea din nas şi printr-o arcuire care-mi aducea aminte de un plonjon la trambulină stil ghemuit (pentru că, aproape insesizabil, mucul lua formă sferică atunci când şi degetul mare se implica în procesul extracţiei) ateriza în gură aproape fără strop, unde era supt cu plăcere, după care procesul se relua.
2. Azi am pedalat ca un căpiat şi am batut recordurile de dus şi de întors de la serviciu, în condiţiile în care merida n-o fost unsă de mine încă. 14 respectiv(azi îmi place să zic respectiv) 17 minute cu tot cu stat la nişte semafoare. O fi din cauză că traficu s-a mutat pe şoselele patriei.
3. Cică o nuntă la biserică costă nr de meleoane invers proporţional cu distanţa faţa de centrul capitalei. Pe ţiganii ăia care se însurau azi la biserica aia de lângă mitropolie pe care vin nemţii cu autocarele s-o viziteze şi în faţa căreia parcaseră o limuzină (albă) lungă de vreo 8 geamuri oare cât i-o fi costat?
4. Am visat acu vreo 2(doi) nopţi demonstraţia riguroasă a faptului că nu există extratereştri şi am zis că tre s-o pun neapărat pe blog, da între timp am uitat-o. Deh.
Pe măsură ce beau o să-mi mai amintesc chestii.
1. Ieri am plecat după un suc (pe bune; mâncasem un pepene şi n-am vrut să mă risc cu altceva...) şi am uitat să iau cheia la mine. Şi interfonu nu merge de ceva vreme. Şi era ora siestei de duminică după-masa.
Am încercat toate combinaţiile care mi-au venit în minte la interfon. Apoi am zis să încerc uşa din spate, o fi deschisă. Cu ocazia asta am aflat că blocu e mai lat decât pare. Era închisă.
Până la urmă m-am aşezat pe scară cu sucu, am rupt un colţ de pâine şi am aşteptat. Şi am tot aşteptat ca prostu cel puţin juma de oră, tresărind la fiecare zornăit de chei. Da nu era bai. Nu mă grăbeam nicăieri. Mie de obicei îmi place să privesc lumea de pe stradă. Singuru lucru bun la avut geam spre stradă e că poţi face lejer people watch. Mai ales dacă stai la 10. Când mă întorc de la serviciu, al doilea lucru pe care-l fac e să mă înfig în pervaz. Chiar şi juma de minut, poate surprind un personaj interesant. Primu e să desfac o bere.
No, şi la un momentdat o parcat o maşină fix în faţa mea. Erau în e 2(doi) familii care probabil faceau carpul întorcându-se de la ţară. O familie se debarca şi părinţii celeilalte o ajutau cu bagajele în timp ce copii - respectiv o blondă arătoasă, cel puţin anu 3 de liceu - aşteptau cuminţi pe scaunu pilotului ca s-o studiez io.
Şi în timp ce-mi dam cu părerea despre ce fel de muzică ascultă şi ce formă-i au sfârcurile, deodată şi-a îndesat un deget în nas. Na, mă gândeam, poate-o mănâncă pe interior. Dar ea, foarte relaxată şi privind în continoare în gol, scoate minereul şi, printr-o mişcare atât de elegantă încât m-a naucit, îl degajează pe banda rulantă - respectiv limba - şi suge din el cu poftă.
M-a bufnit râsul şi m-am întors cu faţa la interfon ca să nu mă observe, dar am continuat s-o văd în geam. Şi fata continua să foreze acolo. Mi-am dat seama că are exerciţiu pentru că gestul era 80% reflex. Nu cred că era conştientă de ce face. Şi mişcarea degetelor - absolut sublimă: biluţa, încă amorfă, îi ieşea din nas şi printr-o arcuire care-mi aducea aminte de un plonjon la trambulină stil ghemuit (pentru că, aproape insesizabil, mucul lua formă sferică atunci când şi degetul mare se implica în procesul extracţiei) ateriza în gură aproape fără strop, unde era supt cu plăcere, după care procesul se relua.
2. Azi am pedalat ca un căpiat şi am batut recordurile de dus şi de întors de la serviciu, în condiţiile în care merida n-o fost unsă de mine încă. 14 respectiv(azi îmi place să zic respectiv) 17 minute cu tot cu stat la nişte semafoare. O fi din cauză că traficu s-a mutat pe şoselele patriei.
3. Cică o nuntă la biserică costă nr de meleoane invers proporţional cu distanţa faţa de centrul capitalei. Pe ţiganii ăia care se însurau azi la biserica aia de lângă mitropolie pe care vin nemţii cu autocarele s-o viziteze şi în faţa căreia parcaseră o limuzină (albă) lungă de vreo 8 geamuri oare cât i-o fi costat?
4. Am visat acu vreo 2(doi) nopţi demonstraţia riguroasă a faptului că nu există extratereştri şi am zis că tre s-o pun neapărat pe blog, da între timp am uitat-o. Deh.
Pe măsură ce beau o să-mi mai amintesc chestii.
sâmbătă, 25 iulie 2009
marți, 2 iunie 2009
te iubesc asa cum nu am iubit si nu voi mai iubi pe nimeni niciodata
la cererea publicului şi pentru că yahoo tocmai m-a anunţat că închide 360, repostez prima mea încercare publicistică în interreţea.
iti amintesti cand ne-am cunoscut pt prima data? era vara. eram imbracati sumar pt ca soarele era sus si puternic. caldura era coplesitoare, dar cand ne-am atins buzele am simtit un fior rece ca gheata care mi-a strabatut trupul. stiu ca si tu simteai la fel... era ca si cum doua lumi complet diferite s-ar fi ciocnit si fiecare ar fi luat ce era mai frumos si mai deosebit din cealalta: eu am luat de la tine prospetime si o noua perspectiva asupra vietii... parca mi-as fi deschis ochii pt prima data!
si de atunci am fost nedespartiti... nu am scapat nici o ocazie sa te cunosc mai bine. ai mei nu au fost de acord, dar cu timpul si-au dat seama ca nu pot sa se opuna dragostei adevarate. banii au fost o problema la inceput... nu ne permiteam sa ne vedem decat - maxim - o data pe zi. si totusi dragostea se infiripa. am stiut de atunci ca suntem facuti unul pentru celalalt si nimic n-o sa ne poata desparti.
mi-ai fost alaturi in momentele grele. de cate ori aveam nevoie de ajutor stiam ca ma pot baza pe tine. erai iubita, prieten, profesor, doctor, bunic... erai tot! tie iti datorez tot ce am realizat bun in viata. cateodata stau si ma gandesc: cum se face ca, dintre toti oamenii, io am fost cel mai norocos... ce m-as fi facut daca n-ar fi fost acea fantastica zi de vara?.. cine m-ar fi scos din toate situatiile dificile in care am fost? cine m-ar fi consolat dupa toate necazurile pe care le-am avut? cu cine mai petreceam toate chefurile nebune? cine mi-ar fi dat curaj sa infrunt toate obstacolele vietii? cine?..
dupa ce am intrat la facultate si parintii si banii n-au mai fost o problema, lucrurile bineinteles ca s-au schimbat in bine. acum ne vedeam aproape tot timpul. am devenit nedespartiti. gurile noastre erau tot timpul una... am inceput sa ne gandim la noi ca o singura fiinta. si ce-as putea sa-mi doresc mai mult decat sa-mi petrec asa tot restul vietii... cu tine... cu blonda mea cu gatul lung si forme rotunde. gratioasa si barbatoasa... dulce si amara... fina si intepatoare... blanda si rea... delicata si violenta... tu, cea mai frumoasa inventie a lui dumnezeu.
si totusi... apropierea asta... in loc sa fie benefica m-a facut sa-mi dau seama si de defectele tale. am inteles ca, in doze dese si mari, poti deveni nociva. uneori am impresia ca ma sufoci. ma trezesc adesea gandindu-ma inconstient la cum ar trebui sa ma comport in timpul zilei pt ca tu sa fii multumita de mine seara. si prietenii au inceput sa ma atentioneze ca pui din ce in ce mai mare stapanire pe mine. recunosc - astept cu nerabdare sa treaca ziua ca sa ne intalnim din nou. tanjesc non-stop sa te mangai, sa te alint si sa te gust. ii mustrez pe cei care imi atrag atentia. incerc sa-i conving ca se inseala. le explic ca tu meriti orice si cum nu ar strica sa te respecte si ei mai mult... dar, cu toate astea, tind sa le dau dreptate dimineata. cand ma trezesc langa tine si - imi e rusine sa recunosc, dar - am acea senzatie de 'inca esti aici?'. uneori trebuie sa ma grabesc spre baie pt ca o voma incolora isi face drum in sus prin gatul meu. oricat as incerca sa ma conving ca nu este nimic grav, intr-un final recunosc adevarul: prezenta ta langa mine nu mai e benefica! au fost multe zile in care am suferit din cauza ta... ba au fost altele pe care nici nu-mi amintesc sa le fi trait, care au urmat dupa nopti petrecute cu tine.
deci, cu inima indoita, trebuie sa iau o decizie care ma va durea mai mult decat orice pe oricine: te parasesc! nu vreau sa fie permanent. dar am nevoie de putin timp in care sa ma reorganizez si sa incerc sa inteleg ce s-a intamplat in anii in care am stat cu tine si unde vreau sa mearga viata mea de-acum incolo. nu mi-o lua in nume de rau. tu esti iubirea vietii mele si nimic nu ma va face sa te uit. am nevoie doar de putin spatiu. sper ca vei fi tot aici cand te voi mai cauta si ca n-o sa-mi porti pica... adio, frumoaso!
te iubesc, te iubesc, te iubesc...
io
Update: Pentru curioşi: ne-am împăcat şi suntem mai fericiţi ca niciodată. Deşi în ultima vreme dezvolt o pasiune pentru brune şi albinoase, relaţia noastră nu e influenţată într-un mod nociv.
LE: Pentru că în continuare majoritatea dintre voi nu se prind şi pentru ca lectura să fie mai coerentă, vă dau indiciul: e despre bere!
iti amintesti cand ne-am cunoscut pt prima data? era vara. eram imbracati sumar pt ca soarele era sus si puternic. caldura era coplesitoare, dar cand ne-am atins buzele am simtit un fior rece ca gheata care mi-a strabatut trupul. stiu ca si tu simteai la fel... era ca si cum doua lumi complet diferite s-ar fi ciocnit si fiecare ar fi luat ce era mai frumos si mai deosebit din cealalta: eu am luat de la tine prospetime si o noua perspectiva asupra vietii... parca mi-as fi deschis ochii pt prima data!
si de atunci am fost nedespartiti... nu am scapat nici o ocazie sa te cunosc mai bine. ai mei nu au fost de acord, dar cu timpul si-au dat seama ca nu pot sa se opuna dragostei adevarate. banii au fost o problema la inceput... nu ne permiteam sa ne vedem decat - maxim - o data pe zi. si totusi dragostea se infiripa. am stiut de atunci ca suntem facuti unul pentru celalalt si nimic n-o sa ne poata desparti.
mi-ai fost alaturi in momentele grele. de cate ori aveam nevoie de ajutor stiam ca ma pot baza pe tine. erai iubita, prieten, profesor, doctor, bunic... erai tot! tie iti datorez tot ce am realizat bun in viata. cateodata stau si ma gandesc: cum se face ca, dintre toti oamenii, io am fost cel mai norocos... ce m-as fi facut daca n-ar fi fost acea fantastica zi de vara?.. cine m-ar fi scos din toate situatiile dificile in care am fost? cine m-ar fi consolat dupa toate necazurile pe care le-am avut? cu cine mai petreceam toate chefurile nebune? cine mi-ar fi dat curaj sa infrunt toate obstacolele vietii? cine?..
dupa ce am intrat la facultate si parintii si banii n-au mai fost o problema, lucrurile bineinteles ca s-au schimbat in bine. acum ne vedeam aproape tot timpul. am devenit nedespartiti. gurile noastre erau tot timpul una... am inceput sa ne gandim la noi ca o singura fiinta. si ce-as putea sa-mi doresc mai mult decat sa-mi petrec asa tot restul vietii... cu tine... cu blonda mea cu gatul lung si forme rotunde. gratioasa si barbatoasa... dulce si amara... fina si intepatoare... blanda si rea... delicata si violenta... tu, cea mai frumoasa inventie a lui dumnezeu.
si totusi... apropierea asta... in loc sa fie benefica m-a facut sa-mi dau seama si de defectele tale. am inteles ca, in doze dese si mari, poti deveni nociva. uneori am impresia ca ma sufoci. ma trezesc adesea gandindu-ma inconstient la cum ar trebui sa ma comport in timpul zilei pt ca tu sa fii multumita de mine seara. si prietenii au inceput sa ma atentioneze ca pui din ce in ce mai mare stapanire pe mine. recunosc - astept cu nerabdare sa treaca ziua ca sa ne intalnim din nou. tanjesc non-stop sa te mangai, sa te alint si sa te gust. ii mustrez pe cei care imi atrag atentia. incerc sa-i conving ca se inseala. le explic ca tu meriti orice si cum nu ar strica sa te respecte si ei mai mult... dar, cu toate astea, tind sa le dau dreptate dimineata. cand ma trezesc langa tine si - imi e rusine sa recunosc, dar - am acea senzatie de 'inca esti aici?'. uneori trebuie sa ma grabesc spre baie pt ca o voma incolora isi face drum in sus prin gatul meu. oricat as incerca sa ma conving ca nu este nimic grav, intr-un final recunosc adevarul: prezenta ta langa mine nu mai e benefica! au fost multe zile in care am suferit din cauza ta... ba au fost altele pe care nici nu-mi amintesc sa le fi trait, care au urmat dupa nopti petrecute cu tine.
deci, cu inima indoita, trebuie sa iau o decizie care ma va durea mai mult decat orice pe oricine: te parasesc! nu vreau sa fie permanent. dar am nevoie de putin timp in care sa ma reorganizez si sa incerc sa inteleg ce s-a intamplat in anii in care am stat cu tine si unde vreau sa mearga viata mea de-acum incolo. nu mi-o lua in nume de rau. tu esti iubirea vietii mele si nimic nu ma va face sa te uit. am nevoie doar de putin spatiu. sper ca vei fi tot aici cand te voi mai cauta si ca n-o sa-mi porti pica... adio, frumoaso!
te iubesc, te iubesc, te iubesc...
io
Update: Pentru curioşi: ne-am împăcat şi suntem mai fericiţi ca niciodată. Deşi în ultima vreme dezvolt o pasiune pentru brune şi albinoase, relaţia noastră nu e influenţată într-un mod nociv.
LE: Pentru că în continuare majoritatea dintre voi nu se prind şi pentru ca lectura să fie mai coerentă, vă dau indiciul: e despre bere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)